Festivalul de Teatru Piatra-Neamt 2019
Text publicat in premiera de LiterNet
Din Piatra-Neamt, se poate pleca inspre 4 zari semnificative: Bacau, Roman, Targu-Neamt si Bicaz. Delurit, inverzit, traversand sate faine, drumul spre Targu-Neamt e, pesemne, cel mai frumos dintre ele.
Intrarea in urbea de langa faimoasa Cetatea omonima traverseaza, obligatoriu, Humulestiul lui Creanga (parte componenta a orasului) si Ozana cea inca din Amintiri curgatoare. Casa Culturii (botezata, desigur, Ion Creanga) e de gasit dupa ce masina (sau pasul post-parcare) traverseaza centrul orasului (mai putin atragator decat drumul pana la dansul).
In prima dimineata de sambata a Festivalului de Teatru Piatra-Neamt 2019, pe scaunele amplasate pe scena Casei Culturii, au luat loc 28 de oameni. Dintre acestia, macar 20 erau copii. Veniti sa vada teatru (nu doar) pentru copii: “Iepurele alb” de Ana Craciun Lambru si Lavinia Pop Coman, productie a Teatrului de Arta din Bucuresti. La 11 dimineata. Intr-o sambata. In 2019. La Targu-Neamt.
Vi se pare ca e putin, nu? Nu vi se pare ceva remarcabil, nu? 20 de copii la o ora de teatru. Asa, si? Care-i faza?
20 de copii si un iepure. Alb. Aproape un ceas, iepurele e pe scena de pe scena, manuit, ajutat, plimbat, coborat, urcat, asezat de cele doua, cum se le spunea, matusi, da, matusi, par ca niste matusi, Ana si Lavinia. La final, iepurele ii indeamna pe copii sa-l atinga, sa-l mangaie, sa-l smotoceasca.
Dupa ce, mai devreme, le cam confiscase atentia cu micile lui aventuri mute (cand ati vazut ultima oara un spectacol / film pentru copii mut?), cu felul lui simplu si direct a se bucura, de a se intrista, de a se indragosti, de a se imprieteni, de a se desprinde de matusi, de a porni pe drumul maturitatii.
Nimic spectaculos, dupa cum vedeti. Banalitati d-ale vietii. Simplitati. E drept, parte din adultii din sala au lacrimat, pe alocuri, dar nu ei sunt subiectul textului de fata.
Subiectul sunt copiii. De acum si de peste tot. Sansa lor de a privi in ochi micile mari evenimente ale vietii si de a le descifra intelesul. Sansa lor de a cunoaste micile mari emotii pe care intalnirea cu alti oameni ori cu propriile lor sentimente e capabila sa le nasca. Sansa lor de a-si descoperi pasiunea, pasiunile care, candva, mai tarziu, sa le dea un sens. Sau macar iluzia unuia.
Sansa aceasta se multiplica in marile aglomerari urbane si cam dispare in micile targuri. Faptul ca festivalul din Piatra se extinde si in Targu-Neamt ori Roman ar putea sa insemne, pentru copiii acelor orasele, mult mai mult decat ne inchipuim noi, adultii alintati ai marilor orase. Plictisiti, neincrezatori si pe cale sa ne pierdem pasiunea pe care, candva, unii dintre noi, si-au descoperit-o, poate, intr-un teatru.
Teatrul de Arta
Iepurele alb
Concept & Scenografie & Costume & Actori-Papusari: Ana Craciun Lambru, Lavinia Pop Coman
Regie & Mișcare scenică & Ilustrație muzicală: Ana Crăciun Lambru
Lumini: Traian Marin
