Cupa Mondiala 2014
Articol aparut initial pe LiterNet
De 21 de ori a jucat mingea in afara careului propriu portarul Manuel Neuer in cele 120 si ceva de minute ale “optimii” Germania – Algeria 2-1. Cu piciorul sau capul, Neuer a degajat de 21 de ori mingea pe care mijlocasii algerieni o aruncasera in spatele fundasilor (?) germani si care ameninta sa ajunga la piciorul unui jucator maghrebian ce urma sa scape singur cu portarul.
Din fericire pentru suporterii europenilor, Neuer a facut un meci fantastic in ipostaza de libero, respingand tot ce era de respins. Din pacate, insa, pentru ei, Germania a reusit sa duca, pe tot parcursul meciiului cu Algeria, iresponsabilitatea tactica din repriza secunda a intalnirii cu Ghana la cote nebanuit de inalte. Ceea ce la partida din grupe parea un accident, o scapare ce chiar daca s-ar fi terminat cu infrangere n-ar fi compromis sansele de calificare mai departe, a devenit la meciul din “optimi” o boala ciudata ce putea sa afecteze in chip decisiv viitorul trupei antrenate de Joachim Löw.
Pare ca pusa fata in fata cu o echipa africana, “nationala” germana simte bizara nevoie sa joace pe repede inainte, cu pase verticale, entuziasm hei-rupist si multi oameni aruncati spre careul advers, lasandu-si spatele exclusiv pe seama celor doi fundasi centrali, Mertesacker si Boateng, a caror masivitate si rigiditate inseamna sinucidere curata atunci cand mingea e pierduta. Ceea ce, in absenta geniului lui Neuer, s-ar fi si putut intampla in meciul cu Algeria. Mai ales in prima repriza, cand “centralii” Kroos, Lahm, Schweinsteiger au ratacit traseul corect al paselor de zeci de ori, producand tot atatea oportunitati pentru “contrele” declansate de excelentii Feghouli, Lacen si Taider.
Din fericire pentru spectatorii neutri, acest talmes-balmes din tabara germana, cuplat cu calitatea tehnica admirabila a oamenilor ofensivi ai Algeriei, au produs un meci pasionant, cu multiple ocazii, cu suspans si emotii in cantitati impresionante, genul acela de intamplare fotbalistica in care faptul ca scorul a ramas mai bine de 90 de minute 0-0 devine irelevant.
Si daca omul meciului a fost Neuer, imediat dupa el se cuvine amintita numele exceptionala forma pe care o traverseaza cealalta extremitate a echipei germane, “varful” Thomas Müller, jucatorul care, dupa pauza, a dat semnalul iuresului ofensiv al triplei campioane mondiale. Algeria a avut insa si ea un portar in mare forma, pe Mbolhi, prin urmare marile sanse s-au transformat in mari ratari.
Pana la urma, diferenta a fost facuta de un calcai. Concluzia de final e oleaca aiuritoare: Germania a invins Algeria cu sufletul. In batalia dusa in absenta ratiunii si in plina explozie de entuziasm, cele 21 de grame nemtesti au cantarit un pic mai greu. Steoreotipurile despre natiuni si rase au primit o grea lovitura.