Text publicat in premiera de LiterNet
“Traducere de Lucia Verona și Horia Gârbea, intr-o adaptare liberă de Daniela Dima”.
Cu aceste vorbe, decupate din fisa de prezentare a spectacolului “Zadarnicele chinuri ale dragostei” de William Shakespeare, noua premiera de la Bulandra, se cuvine inceput.
Pentru ca cele trei nume din citatul de mai sus merita prima runda de aplauze furtunoase. Pentru felul inteligent, proaspat si plin de umor in care i-au oferit lui Andrei Serban, spre inscenare, unul dintre cele mai dificile, misterioase, paradoxale si enigmatice texte shakesperiene.
Un text care ingaduie comedie, rap, drama, cor, poanta, monolog, poezie, ironie, vis, realitate, visand realitatea, realitatea visului.
*
Alaturi de text, imaginea. Decorurile, costumele, luminile. Octavian Neculai, Edita Lupea, Andrei Serban.
Zidurile de plexiglas ale orasului, acoperite de grafitti si de afise. Dincolo de ele, schelele inaltului. Dincoace de ele, un stalp de iluminat stradal. Un copac cu brate plurivalente si cu scorburi ce aduc, din anume unghiuri, cu o teasta regala tunsa punk.
Pantaloni scurti, colanti, tricouri, iegari. Bluze de fas, sireturi fosforescente. Costumatie de rus. Rochii albe, vaporoase. Rochii negre, foarte lungi si stranse pe trup. Costume negre, fara de ciorapi, fara de pantofi. Si asa mai departe. Costume misto in spectacole au tot fost. De mult nu am mai vazut costume atat de folositoare si atat de bine folosite intr-un spectacol!
Lumini albastre. Lumini rosii. Lumini sub forma de stelute rotitoare. Lumini puternice. Lumini pale. Smart gobo lighting & sireturi fosforescente (suna al naibii de bizar, arata al dracului de misto!).
*
Dincolo de zidurile colorate ale orasului sunt:
5 barbati: Un rege si 3 aristocrati la curtea lui, plus un nobil spaniol.
5 femei: O viitoare regina si 3 aristocrate la curtea ei, plus o tarancuta analfabeta.
1 politist: Bont. Anton Bont
3 duhuri, unele incarnate: Tartacuta (Catalin Babliuc, rol clasic pentru un din ce in ce mai convingator actor de comedie), Molie (Adela Bengescu, o revelatie), Boyet (Catinca Maria Nistor, o revelatie la patrat).
Barbatii jura, se leapada, iubesc, violeaza (?), se caiesc, jura. Femeile se mira, se apara, contraataca, (aproape ca) cedeaza, fug de iubire, amana.
Politistul, ca politistul.
Cei trei Ariel / Caliban / Puck ingaduie derularea povestii, rasturnarile de situatie, minciunile, impacarile, deghizarile, recunoasterea vinovatiilor, trezirea la realitate. Fara de ei, intalnirile, oricat de frumoase, oricat de hidoase, nu ar fi cu putinta.
Unii exegeti spun ca “Zadarnicele chinuri” e primul text scris de Shakespeare. Altii vorbesc de un text de tinerete. In oricare varianta, aceasta comedie stranie contine in ea multe dintre temele, motivele si metodele care vor face gloria operei lui Will babanu’.
*
Pentru vis, pentru juraminte false, pentru deghizari mincinoase, pentru excese de tot felul, Andrei Serban pregateste reflectoare dintre cele mai colorate si mai destepte. Lumina calda, invaluitoare, indemnand la zambet, la hohot, la orgie.
Trezirea la realitate se face pe baza de neoane. 12. Dispuse circular. Ca la o masa apostolica lipsita de al 13-lea element. Lumina rece, distanta, care invita la luciditate. Ce a fost colorat, oricat de exuberant / mincinos, s-a dus. E vremea cea noua. Haine cernite, despartire, post, penitenta si rugaciune.
Ce jurasera (stramb) cei 5 barbati la inceputul piesei le propun / impun cele 5 femei la finalul ei. Cinica simetrie ce insoteste, uneori, usuratatea fiintei!
*
A fost sau n-a fost viol? Aceasta e una dintre intrebari. In plin elan de cucerire, natang deghizati in rusi, cei 4 amorezi de vita nobila spaniola par a nu rezista tentatiei desfraului.
Este acesta un spectacol feminist? Aceasta e o alta dintre intrebari. Aparentele imping cu vehementa inspre acest raspuns. Dar, spre final, exista ipocrita negare a reciprocitatii iubirii. “Noi? Nici vorba sa va iubim pe voi. A fost doar un joc, vedeti-va de treaba”, le spun doamnele nedemnilor domni. Ciobandu-si, la randu-le, demnitatea.
Este aceasta o comedie? Sau o drama? Sau si una si cealalta? Cand una, cand cealalta? Aparenta nehotarare a dramaturgului / regizorului pentru fixarea intr-unul dintre genuri e de blamat sau de laudat? De ce, cand hohotul era mai vartos, neoanele ne dau cu capul de realitate? De ce, cand morala era mai limpede rostita, actorii ne faccaparte cu ochiul? Se poate atata neseriozitate, to’arasi?
*
Serban Pavlu cantand rap. Serban Pavlu spunand monoloage de amor. Serban Pavlu inserand un vers de Eminescu pe directia iubitei (Pavlu & Alexandra Fasola, ce cuplu fain !). Serban Pavlu, un rol la 540 de grade de Coriolanus-ul de pe aceeasi scena.
George Ivascu cantand rap. George Ivascu spunand monoloage de amor. George Ivascu, inapoi pe scena unui anumit Nae Gheorghidiu dintr-un anumit “Patul lui Procust” al unei anumite Catalina Buzoianu.
Lucian Ifrim & Alin State, Ioana Anastasia Anton & Alexandra Fasola & Silvana Negrutiu & Maria Veronica Varlan, cand individualitati, cand parte din ansamblu, dand spectacolului ritm, vigoare, prospetime.
*
Teatrul in teatru. Artificiul de mai tarziu din “Hamlet” ori din “Visul unei nopti de vara”. Ireverentios, fragmentat, gregar.
Meditatie despre rolul, rostul si locul teatrului, despre proastele moravuri ale gloatei, despre prejudecatile colective, despre agresivitatea prostiei, despre ipocrizia inchinarii la idoli / deitati.
*
De o parte, ne jucam cu vorbele, ne inchipuim amplasati pe drumul spre inainte idealuri, ne amagim cu planuri si impliniri marete, ne pierdem in discursuri solemne, in juraminte mustind de probe ale angajarii pe calea spre absolutul cel mai absolut, spre cunoasterea cea mai atotcunoscatoare.
De partea cealalta, sanctionam just inchipuirile smintite ale celorlalti, le demascam ipocrizia, lasitatea, micimea, dar, pusi in fata propriului adevar, fugim mancand pamantul, lasand in urma alte ipocrizii, lasitati, micimi.
In “Zadarnicele chinuri ale dragostei”, barbatii sunt distribuiti in primul rol, femeile, in cel de-al doilea. E o varianta, deloc singura cu putinta.
*
Montarea lui Andrei Serban e de o fluenta incantatoare. Desi adesea au coloana sonora, spectacolele lui Serban emana muzicalitate in primul rand din armonia curgerii lor.
Ar fi poate de incercat o vizionare cu casti de izolare fonica pe urechi. E de presupus ca spectatorul ar fi capabil, dupa o vreme, sa ingane ritmul spectacolului doar privindu-i desfasurarea.
*
La finalul premierei de joi, 16 mai 2019:
“As vrea sa ii multumesc foarte tare lui Ducu Darie pentru cele 7 spectacole pe care mi-a dat sansa sa le fac la Bulandra in ultimii ani: Lear, Ivanov, Lear(a), Omul cel bun din Seciuan, Carousel, Richard III si spectacolul acesta, Zadarnicele chinuri ale dragostei.
Se spune ca cifra 7 aduce noroc. Acum, tu ai nevoie de tot norocul, Ducule!”
Andrei Serban
*
Afara ploua apasat. Masinile isi fac loc cu greu prin balti, fumul primelor tigari se inalta in noapte.
Vorbele lui Andrei Serban, spuse cu un vag tremur in voce, vin sa completeze timbrul lui Pavlu, timbrul lui Ivascu, timbrul Catincai Nistor, timbrul celorlati actori care, la rastimpuri, ies din nota comica ori dramatica a textului pentru a apasa pe anumite cuvinte, pentru a ni le spune asa cum ni le-ar spune niste vechi prieteni, intr-o seara ploioasa de mai.
Mai presus de orice text, chiar si de unul scris de Shakespeare, ne strangem acolo, in sala aceasta construita candva de dl Ciulei, pentru aceste clipe cand, in ciuda necredintei noastre, un Puck, un Caliban ori poate un Ariel ne ingaduie sa ne apropiem, sa ne recunoastem si sa ne imbratisam cu toate iubirea de care suntem in stare.
Privit cu prea putina atentie de criticii clipei, ignorat in chip nedrept / iresponsabil de inseriate gale uniter, Bulandra ramane teatrul la care ne intoarcem mereu ca la un loc a carui magie n-o putem dovedi decat prin urmele lacrimilor, ecoul hohotelor de ras si amintirea obrajilor imbujorati care au fost si prin presimtirea celor care vor veni.
Bulandra – Toma Caragiu
“Zadarnicele chinuri ale dragostei”
Text: William Shakespeare
Traducere: Lucia Verona, Horia Gârbea
Adaptare & Regizor asociat: Daniela Dima
Regie & Lumini: Andrei Serban
Scenografie: Octavian Neculai
Costume: Edita Lupea
Make-up: Valentina Sandovici
Actori: Serban Pavlu, George Ivascu,
Ioana Anastasia Anton, Alexandra Fasola,
Silvana Negruțiu, Maria-Veronica Vârlan,
Constantin Dogioiu, Alin State, Lucian Ifrim,
Adela Bengescu, Catinca Maria Nistor, Catalin Babliuc
Foto: Mihaela Marin