“Sunteti putini in mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regasi peste noapte cu o asemenea forta si gratie; si totusi multi, daca ati putut face cu putinta, hrani si cautiona oroarea vreme de 40 de ani. Voua, acestor multi-putini, va adresez urmatoare chemare: […]
Renuntati la alibiuri morale spunandu-va ca ati facut neincetat raul ca sa puteti face din cand in cand binele.
Sa nu va fie frica , ci doar, din cand in cand, o lunga si insuportabila rusine. Cautati atunci un parinte care si-a pierdut in zilele acestea copilul si cereti-i iertare.
Intrati in noul an meditativi. Si aprindeti o lumanare pentru cei morti si pentru voi.
Iar daca veti da curs acestei chemari, veti inceta sa fiti lichele si veti primi recunostinta noastra. Va vom iubi.”
“Apel catre lichele” – 30 decembrie 1989
“Ce iti aduce varsta? Un plus de cunostinte? As spune mai degraba ca un deficit, uitarea crescand cu fiecare zi ce trece. Iti aduce insa si ceva deosebit de pretios: lucrurile pe care le-ai aflat pe cont propriu. Iar acestea alcatuiesc micul tau capital de certitudini, agoniseala ta de o viata. Ai, in sfarsit, puncte de vedere: stii in linii mari ce vrei, poti sa spui fara sa eziti ce iti place si ce nu, stii sa distingi intre lucrurl inteles cu adevarat si a te preface doar ca ai inteles, nu poti fi dus de nas de mode si atras catre false adancimi, capeti un simt al <<clasicului>> si o anumita indemanare in distingerea esentialului de contrafacut si trecator – intr-un cuvant devii onest intelectual. (Neonestitatea intelectuala nu e de aceea neaparat o frauda, cat mai ales o forma de imaturitate.)
Iata de ce maturizarea presupune lenta avansare catre un anume dogmatism. Matur devine cel care se poate orienta tocmai pentru ca are cateva repere ferme (chiar daca printre ele se numara si scepticismul).”
marti, 5 martie 2002 – “Usa interzisa”
“Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza: in anonimatul vietii (in <<bancul de heringi>>, despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor.
Acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit. Cel mai adesea nimeni nu vine sa ne se-duca, sa ne ia de mana, sa ne scoata de pe drumul mare al vietii si <<sa ne duca de o parte>>, de acea parte in care ni se da sansa sa ne regasim cu viata noastra traita ca destin, ceea ce inseamna: traita pe cont propriu.”
2008 – “Despre seductie”
By
Gabriel Liiceanu
70