A pornit din gura lui Radu Banciu, acum cateva seri, la B1TV. Se voia indreptat impotriva concurentei Antenistice. A aterizat fix in ochii privitorilor. Tot acolo aterizasera sau aveau sa aterizeze urarile de proaspat AVC ale lui Mircea Badea pentru Catalin Striblea, joaca de-a mormantul si urinarea dintre Mircea Badea si Ion Cristoiu, emisiunea de la 5 la 7 a Antenei 1, si a Pro-ului, si a Kanal D, si a Prima, anii de OTV, miile de minciuni rostite cu buna-stiinta in sute de talk-show-uri politice, sociale, economice, pe Antene, pe B1, pe unde vreti si unde nu vreti.
Scuipati, scuipati, scuipati, cu toti aterizand in ochii privitorilor care au continuat, si continua, si vor continua sa priveasca, sa accepte, sa coboare, mereu sa coboare.
Pe vremea liceului, cand prindeam cate o Serata a lui Iosif Sava, constatam ca dupa 3 ore de privit TV-ul vorbeam mai bine romaneste. Acum, am ajuns sa ma uit la Garantat 100% cu pixul in mana. Sa imi notez numele studentului la Conservator sau la UNATC care presteaza acolo, sa nu pierd vreo recomandare a invitatului. Si acum 15 ani, si acum, televizoarele ingaduiau abjectii. Mai mici atunci, uriase acum. Avem doua variante:
– fie ignoram sursele de scuipati si ne izolam in Garantatul nostr, ceea ce nu e foarte usor, dar nici teribil de complicat
– fie ne stergem de scuipati, ne uitam in ochii emitatorului si ii spunem o poveste despre el: Procesul Antenei 1 cu un jurnalist. Și ceara care curge în pămînt. Varianta asta e cumplit de grea, nu e deloc sigur ca are vreun efect pozitiv, dar e cam singura dovada pe care o mai avem despre un concept filozofic pe nume crestinism.