in Tg Mures - TN - Tompa Miklós

À la recherche du Beclean perdu

FNT 2017
Text publicat in premiera de LiterNet

Un bloc ca toate blocurile. Intamplator, primul bloc construit vreodata in Beclean. Un orasel de putin peste 10.000 de locuitori. In care s-a nascut Radu Afrim. In care omul Radu Afrim se intoarce anual si in care regizorul s-a intors dupa 48 de ani. Devenind si dramaturg. Auto-fictional. Al celui mai cald, imbietor, accesibil, bland-nostalgic spectacol afrimian de pe piata.

“Pasarea retro se loveste de bloc si cade pe asfaltul fierbinte” e genul de intamplare pentru care s-a inventat, de pilda, Sala Mare a TNB-ului. Doar ca el s-a jucat acolo doar o singura data, cu ocazia unicei (de ce?) reprezentantii din cadrul FNT 2017. In rest, e de aplaudat la Targu-Mures, acolo unde e casa foarte fainei trupe a companiei Tompa Miklós din cadrul Nationalului local.

“Amarcord”-ul afrimian e plasat in anii ’70, intr-un orasel ultra-industralizat din Transilvania, populat de romani, maghiari, tigani, tineri, batrani, pionieri, muncitori, casnice, securisti, pictorite, mame cu multi copii, femei singure, parasite de soti, femei singure, sarind din amant in amant, bunice cu nepoti infiati, sotii ignorate de sot, sotii adorate de sot, adolescente iubind acelasi baiat.

Lume pestrita. De fapt, fiind vorba de Afrim, multi-colora. Tunsori fanteziste, pantaloni evazati, Boney M, Pink Floyd, solo de chitara pe unicul casetofon al blocului, performance-uri live pe clapa si chitara rece.

Oameni suferind, oameni razand, oameni visand. Si pentru ca e Afrim, alaturi de Andrei Cozlac & Mihai Marian-Mina (videomapping) si Attila Aszalos (lumini), visele se catara pe blocul imaginat de Irina Moscu (chapeau pentru scenografie!) si se urca in inaltul scenei. Intrebari pe adresa UNITER: nu e pacat de talentul si munca acestor oameni, care dau forma viselor si care sunt ignorati constant in cadrul Galei breslei? N-ar fi vremea sa avem sectiuni anuale, competitive, pentru proiectii video, pentru lumini, pentru coregrafie? N-ar merita oare Ervin Ruszuly o nominalizare pentru felul in care un ansamblu de aproape 30 de actori, cu varste intinzandu-se pe durata a macar 5 decenii, recreeaza petrecerile din fata blocurilor de provincie din epoca in care ne era mai putina frica sa ne jucam pe-afara?

Apropo de nominalizari. Ar merita, poate, alcatuit un top all-time al rolurilor in travesti din spectacolele lui Afrim. Rapid, doua nominalizari: dupa antologicul Marius Manole in Batranica apatica din “Intre noi, totul e bine”, il avem, acum, pe Csaba László hohotitor in rolul deloc-cuvioasei Tanti Paraschiva din “Pasarea retro”.

Viata la bloc. O stim din atatea filme de Nou Val, din atatea proze din ultimii ani. O stim si totusi nu ne saturam sa o privim. Ma rog, s-ar putea sa fie si o chestie de generatie / generatii. Cei cu cravata de pionier si cheia de gat rezoneaza la copilaria si adolescenta lor. Mai ales cand acestea sunt prezentate ne-trucat, fara rozuri in cantitati gretoase ori tone de negru amenintand cu depresia.

Am copilarit, am crescut, am barfit, am iubit, am inselat, am sperat, am renuntat, am visat, am disperat, am suferit, am fost fericiti, n-am uitat. Cei mai multi am plecat. Din orasele mici, spre cele mari. Din tarile sarace, inspre cele bogate. Din garsoniera ultra-aglomerata, in chiria ori rata decomandata. Din timpul casetelor derulate cu pixul, in era mp3-urilor din cloud.

“Pasarea retro” priveste spre toate acestea cu nostalgie, umor, intelegere, dar nu cu regret. Evoca o lume apusa, fara a-i doini disparitia. Face o reverenta, coloreaza anumite gri-uri, fara a uita de sublinieze hidoseniile. Salveaza e ce e de salvat si asaza in sertarele memoriei.

Un exercitiu care face bine si imbujoreaza. O privire asupra timpului, asupra istoriei mici, asupra propriei noastre deveniri. O capsula trimisa in spatiu capturand esenta unei epoci. By Afrim.

Teatrul National din Targu-Mures – Compania Tompa Miklós
“Pasarea retro se loveste de bloc si cade pe asfaltul fierbinte”
Text & Regie: Radu Afrim
Scenografie: Irina Moscu
Videomapping: Andrei Cozlac & Mihai Marian-Mina
Lumini: Attila Aszalos
Coregrafie: Ervin Ruszuly
Univers sonor: Radu Afrim & Álmos Gáspár & Petra Noémi Pál
Actori: Csaba László,  Erzsébet B. Fülöp,  Agnes Lörincz,
Balázs Varga,  Andrea Varga, Noémi Kádár,
Bea Fülöp, Ildikó P. Béres

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.