“De fapt, ceea ce vedem este trecut, numai ca, fiind vorba despre Cinema, singurul mod de a figura Trecutul este in (prin) Prezent.
Resnais reuseste – ca-intr-o vraja, aproape – sa ne puna in fata ochilor un <<prezent>> (experienta vizionarii oricarui film) care sa ne amageasca, timp de 93 de minute, ca <<se intampla acum>>; de fapt, el s-a intamplat deja – <<anul trecut la Marienbad>>>… Precum medalionul hipnotizatorului, leganat lent in fata ochilor nostri, fiecare cadru al acestui film <<uita>> (si ne facem sa uitam) ca este prezent pentru a se/ne intoarce, cadru dupa cadru, in memorie – adica in trecut.
Nu cred ca exista, in toata istoria Cinematografului, un alt film sa fi atins la fel de intens voluptatea acestei hipnoze paradoxale. Si este un paradox aici, pentru ca, la un prim nivel, Anul trecut la Marienbad ofera cu prisosinta acea <<textura>> senzuala pe care si-o doreste orice cinefil; acea cvasitactilitate a unor imagini care sa fie si inaccesibile si indepartate, si in acelasi timp imediate si apropiate. Aceasta <<dubla miscare>> a imaginilor (aici si acolo, acum si atunci…) face toata frumusetea filmului lui Resnais.”
By
Alex Leo Serban
in
“De ce vedem filme – Et in Arcadia Cinema” – Polirom – 2006
Articolul “Cazul Anul trecut la Marienbad” despre
L’Année dernière à Marienbad
Franta 1961
Regie: Alain Resnais
Scenariu: Alain Robbe-Grillet (pornind de la romanul “Inventia lui Morel” de Adolfo Bioy Casares)
Actori: Delphine Seyrig, Giorgio Albertazzi, Sacha Pitoëff