TIFF 2018
Text publicat in premiera de LiterNet
Maria Dragus si-a pregatit rolul din “Mademoiselle Paradis”, pentru care a fost nominalizata la cea mai buna actrita in rol principal la Austrian Film Award 2017, vreme de un si jumatate. Maria Theresia von Paradis e un personaj istoric, care a trait in Viena secolelor 18 si 19, renumita pentru capacitatea extraordinara de a canta la pian si de a compune muzica, in ciuda faptului ca si-a pierdut vederea in primii ani de viata. Mai intai, partial, apoi, total.
La 17 ani, Paradis a trait cateva luni paradiziace datorita misterios-faimosului doctor Franz Mesmer care prin metode pe care stiinta de azi le leaga mai degraba de hipnoza a reusit sa ii redea partial vederea. “Mademoiselle Paradis” e despre relatia dintre cei doi si despre acele luni de fericire amestecata cu frica.
Nascuta in 1994, Dragus a studiat la Dresda scoala de balet si coregrafie, dar a ajuns actrita. La 15 ani, primea rol principal in “The white ribbon”, una dintre capodoperele lui Michael Haneke (Palme d’Or la Cannes in 2009). In 2016, revenea la Cannes pentru “Bacalaureat” (premiul pentru regie pentru Cristian Mungiu), unde a jucat rolul Elizei, adolescenta in jurul careia se invarte intreaga intriga.
Pentru “Mademoiselle Paradis”, Dragus a lucrat cu o persoana total oarba si cu o alta avand 20% capacitate vizuala. Pentru a delimita cele doua epoci din viata personajului sau, dar si pentru ca cele doua ipostaze sunt cum se poate mai deosebite. Griul oricat de innegurat e cu totul altceva decat negrul deplin.
Cand reincepe sa vada, Maria von Paradis isi pierde parte dintre abilitatile muzicale. Brusc, isi descopera degetele si le priveste fascinata atunci cand canta la pian. Asta ii afecteaza viteza de executie si coordonarea. Fericirea de a vedea, drama de a fi o pianista mediocra. Pentru a redeveni exceptia monetizata de parinti, von Paradis isi acopera ochii cu o bucata de panza. Apoi tatal, speriat de posibilitatea de a-si vedea geniul transformat intr-un tanar oarecare, reununta la colaborarea cu doctorul Mesmer si isi condamna fiica la orbire definitiva.
Dragus are o capacitate remarcabila de a sustine prim-plan-ul si de a indica, prin miscarea ochilor si inclinarea capului, starea interioara a personajului. Barbara Alber (regizor si co-scenarist) apasa pe varsta problematica a eroinei sale (17 ani), pe conflictul interior nascut de contradictia pian – ochi, pe pulsiunile sexuale ce isi cer drepturile, pe relatia complicata cu doctorul vindecator.
Desi plasata cu doua secole in urma, lumea aristocratiei celei mai inalte a imperiului austriac seamana in multe privinte cu gradina uman-zoologica azi-inconjuratoare. Sunt de constatat legaturi de cruzime, de dopare prin performanta artistica (sportiva, scolara, etc.), de neatentie la fragilitate, de bruscare a delicateturilor.
In plan secund, lumea servitorilor, a celor fara voce si fara drepturi, portrezita mai ales prin prisma slujnicei Mariei si a unui copil de 3 ani, cu zambet etern si destin cumplit. Scene de o violenta tacuta, surda, hanekiana descriu o lume de ale carei teribile preconceptii, complexe de superiotate si cruzimi nu suntem, vai, prea departe!
Universul sonor subliniaza potrivit, cand exaltat, cand minimalist, parcursul eroinei principale. Muzica ramane, pana la urma, unica legatura constanta, consistenta a Mariei cu universul inconjurator. Probabil si unicul confident, prieten, iubit.
“Mademoiselle Paradis”
Austria & Germania 2017
Regie: Barbara Albert
Scenariu: Kathrin Resetarits, Barbara Albert
Imagine: Christine A. Maier
Actori: Maria Dragus, Devid Striesow, Lukas Miko
Maria-Victoria Dragus