One World Romania 2019
Text publicat in premiera de LiterNet
Mama cineastului elvetian Nicolas Wagnières a crescut in Belgrad, emigrand in anii ’80. Pe vremea aceea, orasul dunarean era capitala Iugoslaviei si gazduia, printre altele, hotelul omonim, inaugurat in 1969 si declarat cel ma mare si mai mandru din zona Balcanilor.
La 3 decenii distanta, Iugoslavia nu mai exista, Belgradul e capitala Serbiei, iar hotelul, partial refacut dupa bombardamentele NATO din 1999 si succesiunea dezastruoasa de la proprietate de stat la cea privata, exista intr-o forma mult mai modesta (atat din punct de vedere al dimensiunilor, cat si al ambitiilor).
Documentarul “Hotel Yugoslavia”, parte din programul Berlinalei 2018, dar si din cel al One World Romania 2019 (va fi proiectat pe 23 martie, de la 7PM, la Cinema Elvira Popescu si a doua zi, de la 12, la Cinemateca Eforie), spune povestea tarii si a stabilimentului cu acelasi nume.
O relatare lirica, lenta, intesata de cadre statice (pe alocuri, filmul e o colectie de fotograme infatisand prabusirea post-iugoslava si post-NATO a hotelului, peste care autorul nareaza episoade din biografia sa si a tarii natale a mamei lui), mixate cu interviuri de azi despre lumea de ieri, mai ales, de ieri si cu imagini de arhiva, in care apar parte dintre celebritatile istorice ale (fostului maricel) vecin de la vest.
O poveste care face economie de vorbe, dar care nu face economie de emotii. Sau, macar incearca sa nu faca. Nu intotdeauna intentiile autorului trec, insa, ecranul.
Nostalgiile sale, insa, da. Ale sale si ale celor intervievati. Nostalgia dupa un timp si o seama de lucruri pierdute. S-au dus copilaria (cineastului), tineretea (celorlalti protagonisti), stralucirea (hotelului), o tara si, mai ales, cateva iluzii.
Iluzia unei federatii care sa transceada natiunile, ideea unei tari re-construite (dupa al doilea razboi mondial) de mainile propriilor ei locuitori, ideea de apartenenta, de solidaritate, de drum comun, de vis impartasit.
Prabusirea idealurilor, aceasta boala care macina Balcanii, intreg spatiul ex-comunist si multe, multe alte zone ale lumii, e un fenomen, o cauza, a explicatia pentru starea de spirit si de fapt a lumii inconjuratoare prea putin explorata in cinematografia, de fictiune sau documentara, a ultimilor ani. “Hotel Yugoslavia” o aduce la lumina si lanseaza (poate voluntar, poate nu) multiple subiecte de dezbatere.
Cum aratau, de fapt, acele idealuri? Ce regretam: substanta sau existenta lor? E rau, e bine, e firesc, e anormal sa nu mai avem idealuri comune? Chiar nu mai avem idealuri comune?
Hotel Jugoslavija
Elvetia 2017
Regie & Scenariu: Nicolas Wagnières
