Actori in Romania

“Ingeri in America” a fost, mai intai, un text dramatic pentru care autorul sau, Tony Kushner, a luat Pullitzer-ul in 1993. Titlul original: “Angels in America: A Gay Fantasia on National Themes”. Mai apoi, a devenit un mini-serial HBO. Cu Pacino, cu Meryl Streep, Emma Thompson, Jeffrey Wright, cu tot ce trebuie ca sa castige o caruta de Globuri de Aur si de Emmy-uri. A devenit chiar si libret pentru opera omonima a compozitorului transilvanean Péter Eötvös.

In 2012, a ajuns si in Romania. Mai intai ca spectacol in doua parti si doua seri consecutive. Mai nou, ca intamplare de 4 ore si jumatate cu unica pauza de 10 minute. La Metropolis. Cu trupa lui Victor Ioan Frunza, condusa de George Costin (premiul UNITER 2013 pentru cel mai bun rol principal masculin in rolul Maiorului din “Familia Tót” la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Balcescu”). Cel mai lung spectacol din Bucurestiul ultimului deceniu, rivalizand ca intindere si substanta cu “Trei surori”-le lui Ducu Darie si cu “Oblomov”-ul lui Tocilescu (ambele de la Bulandra), este, alaturi de “Napasta” afrimiana, cel mai bun exemplu de teatru destept si inovativ cu care ne putem lauda in acest moment in capitala mioritica.

Daca ar fi trait in America anilor ’80, probabil ca Bulgakov si-ar fi scris “Maestrul si Margareta” nu departe de temele, simbolurile, pretextele, subtextele, angoasele, tabu-urile, culorile si textura “Ingerilor in America”. Atins nu o data de geniu, textul e pur si simplu coplesitor.

Portiunile de filozofie se imbina ametitor cu sectiunile de satira sociala,
dezbaterile politice sofisticate lasa cu naturalete locul dialogurilor de coafor,
angoasele citadin-moderniste isi dau mana cu ipocriziile sexuale ale epocii Reagan,
mozaismul si crestinismul sunt vartos rostogolite printr-un mal cand kitschos (Afrim trebuie ca e invidios!), cand istet (idem!), din care, culmea!, n-au chiar de pierdut,
trecutul si viitorul, traditionalismul si post-modernismul merg brat la brat bine-mersi (si spune-mi tu!),
supranaturalul si oniricul se insotesc cu realitatea in plin omagiu marquezian,
totul imbibat in delicioase sucuri inteligent-umoristice.

Desi hiper-ofertant, un astfel de text risca sa ingroape orice punere in scena tocmai din cauza bogatiei sale nemasurate. Cu exceptia catorva scene repetitive din partea finala, in care sfarsitul lui Ray Cohn (George Ivascu) e amanat in chip nejusticat, spectacolul lui Victor Ioan Frunza captiveaza insa atentia spectactorului indiferent ca vorbim de dialoguri frivole, de banale portiuni de realism, de hiper-indraznete aratari de dincolo sau de dinauntru, de monologuri rostite in cvasi-intuneric. Si meritul major pentru aceasta reusita revine extraordinarilor actori cultivati in anii din urma de catre cuplul Frunza-Grand.

George Costin, Adrian Nicolae, Alexandru Ion si Sorin Miron formeaza un cvartet cum rar se poate gasi pe o scena romaneasca de teatru. Daca ar fi sa aleg o calitate suprema dintre cele zeci pe care cei patru le arata in spectacolul de la Metropolis, as spune: rostirea. Oamenii astia scot la minunat sfarsit scene ingrozitor de dificile, in care halci de dialog aparent sortite exclusiv studiului la masa de lucru, cu creionul pe hartie sau cu mouse-ul pe link-uri academic, curg firesc, destept si proaspat. E semn de mare talent si nu mai putin inalta inteligenta. Un mic plus pentru scenele one-man-show ale lui George Costin, acest Sorin Leoveanu al noului val de actori, acest Adrian Pintea al artistilor ce stiu apasa cum trebuie silabele fiecarui cuvant vorbit pe scena.

In excelente roluri de sustinere a carè-ului masculin, Nicoleta Hancu, Cristiana Raduta si Virginia Mirea formeaza o tripleta nu mai putin valoroasa. Un oarecare minus in dreptul lui George Ivascu, al carui Ray Cohn curge mult prea liniar de la un capat al altul al piesei. Vagi urme de cabotinism si nedelicatetea de a urca ultimul in avanscena pentru aplauzele de final au intregit senzatia unei prestatii sub media excelenta a restului distributiei.

Duo-ul Frunza (regie) & Adriana Grand (scenografie & costume) face risipa de idei si solutii scenice ingenioase, confirmand forma excelenta in care se afla, ca si dezideratul de a zgudui voiniceste, pe baza de spectacole memorabile, incremenirea in care alege sa “traiasca” o parte consistenta a teatrului romanesc. Pariul cel mai important pe care l-au castigat pana acum este cresterea acestor actori ex-cep-tio-na-li!

PS
Reprezentatia de pe 15 octombrie a “Ingerilor in America” s-a “bucurat” de prezenta a vreo 40 de spectatori! Un record negativ la limita incredibilului. Intamplarea avea aerul unui spectacol in clandestinitate. E nevoie de un serios efort de marketing din partea Metropolis pentru a convinge cat mai multa lume ca acesta e unul dintre cele mai bune spectacole de teatru de vazut in Bucurestiul contemporan!

Metropolis
“Ingeri in America”
de Tony Kushner
Regie: Victor Ioan Frunza
Decor & Costume: Adriana Grand
Actori: George Costin, Adrian Nicolae, Alexandru Ion, Sorin Miron
Nicoleta Hancu, Cristiana Raduta, Virginia Mirea
George Ivascu