Text publicat in premiera de LiterNet
O comedie. O comédie. Asta e, in primul si in doilea rand, “Mult zgomot pentru nimic”. Atat in textul shakesperian, cat si adaptarea lui Radu-Alexandru Nica de la Teatrul Tineretului Piatra-Neamt.
Al Tineretului, adica, facut de tineri pentru tineri. Ca montarea lui Nica. Proaspata, alerta, (destul de) ireventioasa. Doua ore si putin de replica, miscare, poanta. Public cu ochii lipiti de scena. Si de culoarul din mijlocul stalurilor, pe care actorii il folosesc adesea.
O scenografie minimalista (Iulia Gherghescu), un plan inclinat alb amplificand dinamica spectacolului, prelungindu-se cu treptele care unesc scena de podeaua parterului salii. Senzatie de pravalire a teatrului inspre strada.
Racordul la imediat se realizeaza pe multiple cai. Don Pedro (un Mircea Postelnicu in plina forma) e un mix excelent controlat de Jiji din Pipera si sefuletz de mafie locala. Feat. referinte din starurile rock ale anilor ’80-’90. Maleficu-i frate Don John (Emanuel Becheru, memorabil) pare genul de barbat ultra-contemporan al carui fel (impecabil) de a se imbraca, de a rosti si de a gesticula alunga orice hetero-banuiala.
Pe bratele lui Benedick (Andrei Merchea Zapotoţki), e festival de tatuaje. Claudio (Valentin Florea, remarcabil) cumuleaza, ironic-paradoxal, o uriasa cicatrice de bad boy, par blond si o garderoba in multiple nuante de roz, atent asortata la funda iubitei-si-apoi-uratei-apoi-iar-iubitei sale aproape-mirese Hero (Cătălina Bălălău).
La balul mascat organizat de Leonato cel costumat in cowboy (Tudor Tăbăcaru), e rost de masti & miscare de sorginte mioritic-populare (consultanta coregrafica: Anda Maria Acristinei si Chiara Chiavetta). Beatrice a Sabinei Brânduşe (liderul distributiei prin aplomb, siguranta, expresivitate si farmec) confisca tot ce e mai bun in discursul feminin al marilor filme independente din ultimii ani (de aici, dificultatea de a vira, in chip veridic, catre casatoria de final).
Hotarat lucru, ce vedem in sala de teatru e ceea ce vedem pe strada, in club, pe tv, la liceu, in familie, pe net, la Piatra, in Bucuresti, la munte si la mare. Shakespeareanul “Totul e bine cand se termina cu bine” capata, la Radu-Alexandru Nica, accente caragialiene. Ce altceva decat “Pupat toți piața endependenți” sa ai de spus dupa excelentul moment al discursului lui Claudio la mormantul lui Hero 1 (cea “ucisa” de gura lumii si de urechea omului care o asculta), chibitat din sala, de langa spectatori, de colegii actori, la finalul caruia Valentin Florea vireaza de la oarece lirism vizitat de regrete la un “vin la mormant, fac parastasele an de an, ce vreti, asta e” spus cu zambetul pe buze si bine imbibat in tembela frivolitate a vremurilor noastre?
Vorbim noi de vremurile noastre (avizi cum suntem de a (ne) demonstra, zi dupa zi, exceptionalismul rau al timpurilor pe care le traim), dar poate ca n-ar fi rau sa remarcam ca textul scris de marele stramos al brexitzilor dateaza, totusi, din 1599!
Poate ca e ceva mai adanc, ceva de dincolo de simpla determinare istorica, geografica sau etnica, ce ne predispune la a ne lua viata in usor, la a ne tavali marile povesti de dragoste prin sosuri duhnind de “Spiridoane! Spiridoane! Chiriac! Spiridoane! Chiriac!”, la a confunda dragostea parinteasca cu zidirea intru supunere a odorului, la lepadarea de increderea in celalalt in fata primei adieri de barfa imbibata in venin, la cate si mai cate alte mici, dar trainice slabiciuni, defecte, caderi.
Zgomotul e, poate, altul. Nimicurile sunt, insa, cam aceleasi.
Teatrul Tineretului Piatra-Neamt – Sala Mare
“Mult zgomot pentru nimic”
Text: Dupa William Shakespeare
Traducere: Iulia Verona
Regie: Radu-Alexandru Nica
Asistenti regie: Rhea Bârsăşteanu, Irisz Kovacs,
Tudor Nicorici, Ana Maria Ţârlea
Scenografie: Iulia Gherghescu
Consultanta coregrafica: Anda Maria Acristinei, Chiara Chiavetta
Actorie: Mircea Postelnicu, Sabina Brânduşe,
Valentin Florea, Emanuel Becheru, Andrei Merchea Zapotoţki,
Tudor Tăbăcaru, Cătălina Bălălău, Dragoş Ionescu
Sursa foto: Site-ul Teatrului Tineretului