One World Romania 2017
Text publicat in premiera de LiterNet
Un spital parizian. Sectia sa de chirurgie. O munca de documentare de doi ani. Un film, “Burning out”, despre viata unor oameni (chirurgi, anestezisti, asistente, personal administrativ) in pericol de epuizare, de pierdere a placerii de a face meseria pentru care s-au pregatit ani si ani, de ratacire a sensului propriei cariere.
Trecutul, evocat cu nostalgie moderata. Viitorul, refuzand sa isi arate vreun contur familiar. Prezentul, o stare de fapt angoasanta, un cumul de frustrari, de nevroze, de aproape-depresii. Programul hiper-incarcat, obsesia profitului financiar, rentabilizare pe baza ruperii legaturilor de echipa (chirurg – anestezist – asistenta) de dragul intersanjabilitatii (cuvantul asta e cumplit si de scris, nu doar de inteles) angajatilor.
Oamenii protesteaza, conducerea comanda un audit, auditul aduna cifre si face recomandari pe care conducerea le urmeaza. Doar ca cifrele reprezinta doar o parte o problemei. Si nici macar cea mai importanta. Dovada ca angoasele continua.
“Cel mai crunt lucru e lipsa de comunicare”, spune, la un moment, unul dintre medici. Privesti inspre directoarea spitalului. O femeie putin trecuta de 40 ani, frumoasa, incercanata. Nu emana suficienta ori nesimtire. Si totusi, are mereu alta treaba decat discutia cu oamenii. E mereu grabita sa termine sedintele, sa plece, sa mearga in alta parte. Unde?
Angajatii asambleaza o cutie de carton si se invita reciproc sa isi treaca nemultumirile si solutiile pe cate o foaie de hartie. Finalul filmului prezinta rezultatele pseudo-referendumului. Adevaratul audit incepe abia de la ultimul cadru al documentarului. In lipsa unei conduceri care sa se ocupe de lucrurile cu adevarat importante, medicii, anestezistii si ceilalti decid ca schimbarea poate fi provocata chiar de ei.
Curios, in biletele din cutie, nimeni nu vorbeste de bani. Se vorbeste de programul de lucru, de respectul reciproc, de etica si de satisfactia muncii, de multe altele. Nici un cuvant despre salarii. In acelasi timp, e de presupus ca nimeni nu dilueaza substantele dezinfectante si nici nu tepusaza contractele spitalului.
Pentru un spectator roman, filmul e un fel de amintire din viitor. Un viitor in care problemele prezentului mioritic vor fi cel mult niste ciudatenii bune de trecut la rubrica Fapt Divers. Pana insa sa ajungem sa ne confruntam cu adevaratele probleme ale lumii in care ne-ar placea sa traim, ne pierdem vremea si vietile filozofand doct pe tema “e sau nu in inchisoare locul hotilor?”.
Fiecare varsta a democratiei, a societatii libere, a capitalismului mai mult sau mai putin salbatic are dilemele si cearcanele ei, canaliile si eroii ei, mizeriile si fericirile ei. Protagonistii si realizatorii “Burning out” le trateaza cu onestitate, demnitate si curaj. Noi facem misto de cateva saptamani de Tolontan pentru ca, dupa ce ne-a dezvaluit in zeci de articole cat de departe suntem de lumea de mai sus, a citit gresit un numar, asumandu-si rapid eroarea, cerandu-si scuze, dar insistand ca, si corectata, cifra dezvaluie tot o realitate aberanta.
“Burning out”
Belgia & Elvetia & Franta 2016
Regie: Jérôme Le Maire
