in Frilensăr, Green Hours

Asteptandu-l pe Moldot

Articol publicat in premiera de LiterNet

Noi, pe aici, il asteptam pe Godot. Ei, pe acolo, il asteapta pe Moldot. De la Moldovean. Baciul. Cel din balada. Ei, adica Diavolul si Dumnezeu. Care, impreuna cu Duhul (sau cu Doctorul?), formeaza Treimea (DDD?). Ups! Cam multe blasmefii, nu?

Teribil de abrupt inceputul „Mioritza (Tristory III)” , partea finala a trilogiei incepute cu „Mălăieş în călcăieş (Tristory I)”, in 2014, pe vremea cand Frilensar era o companie independenta ce presta in Iasi si continuate cu „#‎daughtersauHadikaTsuki (Tristory II)”, in ianuarie 2016, dupa mutarea in Bucuresti, mai exact la Green Hours. Ceea ce, dupa primele doua capitole, se arata a fi o treime a reinterpretarii, in cheie-inteligent comica, a oarece motive traditional-literare (poveste, basm, balada), majoritar, dar nu integral, romanesti, a virat, in partea finala (premiera: martie 2016), spre o chestie infinit mai serioasa si semnificativ mai subtila.

Vorbeam despre debutul abrupt. Nici continuarea nu e prea blanda. Deloc previzibil, curajos pe multiple paliere, cu cateva legaturi ce inca scartaie (Diavolul trimis pe pamant pentru a culege informatii in calitate de Actor isi abandoneaza deghizamentul dupa putini replici, nici acelea foarte convingatoare), dar, in linii mari, coerent, convingator, surprinzator, provocator, textul lui Daniel Chirila e realmente o revelatie.

Ca orice opera de arta respectabila, el produce mai degraba intrebari decat raspunsuri. Daca Diavolul e parte din Treime, alaturi de Creator si de Sfantul Duh, cum ramane cu Iisus? Cine e, de fapt, Fiul: cel trimis pe Pamant sau cel care, in Ceruri, ii sta alaturi Tatalui? Cel de pe Pamant, fie el Iisus sau baciul Moldot-vean (aici, poate, Chirila forteaza putin suprapunerea), afland de cumplitul pact din Ceruri, incearca sa salveze Omul sau sa isi salveze doar propria piele, apeland la felurite ascunzisuri si deghizamente?

Ana, Manole, Baba Dochia, Miorita. Clasice motive romanesti, si totusi, tabloul intreg nu pare a avea specific national prea pronuntat. E drept, exista tentatia de a privi totul prin grila ironiei pe  care si-o cere somnul milenar al oii (si, deci, al poporului caruia ii este simbol) celei parasite de baciul / ciobanul / liderul cel dat disparut pana si de boshii Olimpului. Dar mi-e teama ca ar fi o citire incompleta a scenariului.

In plus, „Mioritza. Tristory III” traieste si dincolo de text. Forta vizuala a scenelor finale surclaseaza cuvintele. E acolo un sambure ce nelinisteste si invita la revizitarea intregii piese. Cel Trimis acum doua mii de ani pentru a lua pe umerii sai pacatele lumii, pentru a se sacrifica intru Mantuirea ei, pare ca si-a refuzat atunci menirea pentru a-si gasi abia acum pre-destinatul sfarsit sangeros. Inima lui zace abandonata pe pardoseala proaspat inrosita a pesterii pe ale carei pereti cineva a scrijelit cuvintele baladei in ordine dadaista. Asta in timp ce cerurile isi pastreaza nealterata alba pufosenie a norilor, a lanii de oaie.

Poate cel mai misterios dintre toate e insa personajul Doctorului, incantator jucat de Loredana Cosovanu, cea care, alaturi de Alina Mindru (corecta pe post de Dumnezeu, geniala in partitura comica a Anei si a Babei Dochia), nu au voie sa lipseasca din optiunile de luat in considerare de catre juriul de nominalizari al Galei UNITER 2017 (a se vedea si entuziasmentele lor prestatii din „#‎daughtersauHadikaTsuki (Tristory II)”). Doctorul ce ingrijeste la nemurire ranile mioritice / christice, doctorul incercand mereu sa aline suferinta ranitului, doctorul ce aparent asculta orbeste ordinele Divinului sau Superior, pentru a promova, in fapt, pe cat posibil, interesele Muritorului sau Pacient, doctorul pe care iti vine sa-l numeste adevaratul, unicul salvator al unei specii umane ce a ratacit drumul din cauza puzderiei cacofonice de simboluri religioase, superstitii vrajitoresti, frici atavice cu care a ales sa se inconjoare de-a lungul mileniilor.

Spectacolul Frilensarilor se cere revazut, dezbatut, povestit. El marcheaza certa crestere in anvergura a trupei si reclama atentia oamenilor activi in teatrul momentului, fie ei critici sau nu. Aceeasi observatie si pentru restul portoliului curent al Teatrului Luni de la Green Hours, locul de nastere al independentilor mioritici (se intampla in 1997), intrat o vreme in penumbra, pentru a se reinventa in lunile de pe urma pe baza de piese proaspete, destepte si nelinistitoare, scrise, montate, mobilate, luminate, sonorizate si jucate de oameni vii, inteligenti, talentati, insuficient mituiti de zeii resemnarii ori ai compromisului.

Frilensar & Teatrul Luni de la Green Hours
„Mioritza (Tristory III)”
Adaptarea dupa balada & Textul &
Regia & Scenografia & Muzica: Daniel Chirila
Actori: Loredana Cosovanu, Alina Mindru,
Tiberiu Enache, Dumitru Georgescu

afis_mioritza

Write a Comment

Comment