Text publicat in premiera de LiterNet
Textul lui Edward Albee e aproape perfect. Regia (ma rog, directia de scena) a lui Victor Ioan Frunza nu poate exista decat in preajma superlativului. Chiar si nevizitata de idei inovatoare, scenografia (ma rog, decorul) Adrianei Grand sustine impecabil povestea. Trupa Teatrului de Comedie e in certa ascensiune, dovada titlurile importante care se tot aduna in portofoliul de spectacole al teatrului.
Prin urmare, “Totul in gradina”, una dintre cele mai recente premiere ale Comediei, nu are cum sa fie altceva decat un spectacol solid, nelinistor, memorabil. Un spectacol care porneste ca o comedie usor-agreabila pentru a vira, incet, dar sigur, spre o intamplare cat se poate de grea-dura.
Intr-o distributie remarcabila, in care greul e dus de Mirela Zeţa si Dan Radulescu si in care stralucesc Dragos Huluba si Emilia Popescu, virajul acesta e cel mai bine exemplificat de Anca Dumitra (una dintre cele mai importante tinere actrite de teatru ale momentului), care il subliniaza printr-un salt scurt si violent al personajului sau de la versiunea gasculita alintata pisi-pisi la versiunea femeie cinica, perfect orientata, actionand pe baza scopurilor strict personale.
Iar aceste scopuri pot fi rezumate prin singur cuvant: BANI. Patru cupluri tinere gasesc calea sigura catre rapida si trainica inavutire, menita sa le hraneasca visurile de integrare intr-o lume al carei unic scop e epatarea. Cine are cea mai noua masina, cea mai mare casa, cea mai spectaculoasa gradina, cine isi permite cea mai scumpa scoala pentru copii e / a castigat.
Pesemne ca Victor Ioan Frunza a ales sa monteze acest text in 2018 datorita actualitatii sale. Ce era valabil pentru middle class-ii hamesiti de avere din America anilor ’60 se aplica in Pipera momentului. E de presupus ca regizorul a mizat pe intorsatura dura a evenimentelor de pe scena pentru a le semnala spectatorilor ca legile morale nu pot fi ignorate, nu pot fi la luate la misto, ca exista o plata pentru orice greseala, pentru orice pacat.
Din pacate, Frunza s-a inselat. Si cu dansul multi (autorul acestor randuri, printre ei) dintre cei care inca mai cred in puterea luminoasa a teatrului, a artei de a inscena, demasca si, astfel, corecta minciuna, ipocrizia, raul. In sala de la Comedie, se rade intr-o frenezie de la un capat la altul al piesei. Indiferent de ce se intampla pe scena. Se rade la minciuna, se rade la ipocrizie, se rade la crima. Nici cel mai mic fior, nici cea mai mica tentatie de auto-analiza nu ii viziteaza pe cei mai multi dintre spectatori.
Poporul a venit la Comedie, apai poporul trebuie sa rada! Pai, ce facem noi aici? Radem sau nu mai suntem golani? Cel mai dur dintre spectacole e in sala, nu pe scena!
Privind pe actori (usor dezorientati de reactia contrara asteptarilor starnite in scenele de pe urma), mi-am imaginat un moment de inghet, de greva spontana, de demisie de-o clipa. Ce sens are sa mai jucam daca nu intelegeti nici lucrurile cele mai evidente? Daca ne considerati niste prestatori de gaguri si atat?
Nu, actorii nu au nici o vina. Nici regizorii ori ceilalti creatori ai spectacolului. Problema e la noi, in sala. La noi, cei nu doar otraviti pe vecie de microbul banilor, dar si cei orbiti pe vecie de, pesemne, acelasi agent patogen. Noi suntem, de fapt, inghetati. Cu ochii inchisi, cu mana intinsa si cu un rictus ce a ucis de mult rasul inteligent, lasand loc hahaielii acerebrale si inumane.
Comedie
Sala Mare
Totul in gradina
Text: Edward Albee
Traducere: Antoaneta Ralian
Regie: Victor Ioan Frunza
Asistent regie & Dramaturgie: Adrian Nicolae
Decoruri & Costume: Adriana Grand
Light Design: Sorin Vintila
Actori: Mirela Zeţa, Dan Radulescu,
Emilia Popescu, Dragos Huluba, Anca Dumitra,
Matei Constantin, Angel Popescu, Kostas Mincu, Lucian Ionescu,
Cosmina Olariu, Andreea Samson
