Text publicat in premiera de LiterNet
Miercuri, 15 noiembrie, TVR1 va difuza, incepand de la 18:30, filmul documentar “Brasov 1987. Doi ani prea devreme”, regizat de jurnalistul Liviu Tofan. Realizata in prima jumatate a acestui an, pelicula, produsa de Muzeul Judetean de Istorie Brasov si de TVR, si-a avut premiera absoluta pe 6 august, in ultima zi a Festivalului de Film si Istorii Rasnov (FFIR).
Filmul spune povestea zilei de 15 noiembrie 1987, cand, pe fondul severelor probleme financiare cu care se confrunta regimul Ceausescu, probleme care au dus la intarzierea repetata a platii salariilor, un grup de muncitori din fabrica Steagul Rosu a starnit ceea ce avea sa se dovedeasca a fi cea mai puternica revolta anti-comunista din istoria Romaniei pre-decembriste.
“In fata noastra, au stat doua tinere, maximum 20-22 de ani. La inceput, se cam hlizeau. Bine, si filmul incepe bland, senin, usurel, asa. Apoi, au inceput sa se linisteasca. La final, isi pasau una alteia un servetel de hartie cu care stersesera multe lacrimi”, mi-a povestit un prieten dupa premiera de la Rasnov.
Marturisirea a venit la vreo doua ore dupa finalul proiectiei. Minutele de imediat de dupa curgerea ultimelor generice vor ramane, in amintirea celor prezenti, nu doar ca cele mai frumoase si intense din istoria de pana acum a atat de specialului festival rasnovean, dar ca si unele dintre cele mai emotionante din propriile lor biografii.
21 dintre eroii brasoveni au fost invitati langa scena cinematografului Amza Pellea si au fost aplaudati, minute in sir, de o multime de oameni pe care crescendo-ul impecabil dozat al montajului filmului ii adusese intr-o stare de gratie.
Dintr-un colt al salii, Liviu Tofan privea inmarmurit si se gandea, pesemne, ca asista la un mic miracol. Barbatul care, cu trei decenii in urma, citea la microfonul Radio Europa Libera stiri despre revolta muncitorilor brasoveni ii avea acum pe o parte din ei in fata ochilor intr-o sala intesata de oameni care alegeau sa nu uite, sa nu intoarca privirea, sa nu aplaude minciuna securista si impostura politicianista de gasit seara de seara pe multe dintre canalele TV ale patriei, ci sa onoreze un gest dintre cele mai rare si mai nobile in istoria meleagurilor mioritice.
Mai rar, mai nobil, deci, mai putin cunoscut. Nu doar bucurestenii si brasovenii intervievati pe strada in debutul filmului nu stiau mai nimic evnimentele din Brasov ’87, dar nici cei mai multi dintre spectatorii din cinematograful de la Rasnov ori dintre cei care vor privi documentarul la TVR1 (in ciuda orei de programare nu din cale-afara de inspirate) nu stiu, nu au de unde sti ce s-a intamplat atunci in orasul transilvan.
Cultivarea memoriei recente, prin prezentare lucida si revizitare periodica, ne este straine. Filmul lui Liviu Tofan e un pas pus pe o strada cu sens interzis. El se inscrie in siajul unor gesturi similare facute de Florin Iepan, Stere Gulea, Alexandru Solomon, Radu Jude si cam atat.
Brasov 1987 e doar unul dintre momentele a caror cunoastere e obligatorie. Revolta minerilor din Valea Jiului din 1977, auto-incendierea lui Liviu Babes pe o partie din Poiana Brasov in martie 1989, revolutia din decembrie ’89, mineriadele din perioada 1990-1999 sunt alte exemple de subiecte ce ar putea face parte, in viitor, din portofoliul lui Liviu Tofan si/sau al Festivalului de la Rasnov (al carui coordonator, Mihai Dragomir, este producatorul executiv al “Brasov 1987. Doi ani prea devreme”).
Destinul eroilor brasoveni din ultimii doi ani de ceausism e de aflat din film. Vietile lor de dincolo de comunism au urmat trasee diferite. Pe fondul scufundarii platformei industriale brasovene si al haosului care a caracterizat deceniile de tranzitie, oamenii care l-au dat jos pe Ceausescu, pentru cateva ore, cu 25 de luni mai devreme decat consemneaza paginile de Wikipedia, s-au raspandit in toate zarile.
Unii au plecat la munca in strainatate, altii si-au gasit joburi prin tara. Unii au iesit la pensie, altii sunt inca in plina activitate. Cativa nu mai sunt decat in evocarile de pe pelicula.
2017 i-a gasit mai bogati, mai saraci, mai sanatosi, mai bolnavi, mai cu familie, mai singuri. Oameni ca fiecare dintre noi.
“Daca regretam? Cum sa regretam? Stiti cum a fost sa plecam cateva zeci din fabrica si sa vedem cum se ingroasa coloana in urma noastra? Fericirea de atunci, curajul de atunci, cum sa regretam asa ceva? A meritat tot chinul care a urmat. Tot.”
“Brasov 1987. Doi ani prea devreme”
Romania 2017
Regie & Scenariu: Liviu Tofan
Imaginile de dupa premiera absoluta sunt de gasit aici si pe pagina de FB a Festivalului de Film si Istorii Rasnov