in Xtra

Bucurestiul acestor ore

Stateam aseara, pe jos, in sala tixita Cinematecii, privind un documentar portughez (bre, oameni, voi intelegeti ce spun eu aici? o sala din orasul asta gemea de lume ca sa vada un documentar portughezz????? mie nici acum nu-mi vine sa cred!),

il urmaream pe Saramago si la sotia lui, radeam, plangeam, si iar radeam, si iar plangeam,

si deodata am inteles ca nu toate lacrimile sunt pentru genialul portughez, ca o parte vin de acolo, din vuietul, din Calea Victoriei si din Lipscani, din Smardan si Stavropoleos, pe unde ma plimbasem cu cateva minute mai devreme, unde vazusem zambete, rasete, imbratisari, saruturi, tricouri alb-rosii, mese ticsite, oameni asezati sau in picioare, vorbind, scandand, facand poze, plimbandu-se in tacere,

si am inteles ca sunt incredibil de fericit pentru orasul asta amarat, da, amarat, scuipat, scuipat, si iar scuipat, chiar vedeam in fata ochilor scuipati murdarindu-i la fiecare secunda asfaltul, iarba, lacurile, auzeam zecile de mii de Mui, si Pule, si Pizde bagate si scoase din el zi de zi, orasul asta care accepta, bland si speriat ca un caine parasit, fara viitor, fara trecut, fara speranta, asteptand nici el nu stie ce, nici el nu stie de ce, nici el nu stie pana cand,

orasul care probabil ca traia aseara, si traieste acum, si va trai la noapte ore de miracol, ore de orgasmica fericire, ore cand cele mai bune halci de carne aterizeaza in gura lui stirba, flamanda si murdara, ore cand zeci de mii de maini curate, bronzate si frumoase ii bagaie blana rupta, ponosita, insangerata,

si Saramago urca un munte si visa un elefant si scria o carte si eu fugeam cu gandul la sangele de atunci, cand aveam 10 ani si ei nu mai aveau nimic, asa ca lasasera si iesisera pe strazi, infigand flori in pustile militarilor, in turele tancurilor si in creierii celor care ii priveau, la ani multi dupa, pe imagini video prapadite, la ani multi dupa victoria si moartea lor

si mi se parea ca sunt iar patetic, da’, la dracu, uite peste ce am dat azi, si uite peste ce am mai dat, si mai am prieteni, atatia prieteni care gandesc ca mine, si acum m-a sunat si tata, e in centru, trimis de mine, si ii place, si e bucuros si mandru, ce prosti suntem, mereu ne gandim la ce cred ceilalti despre noi, dam teste in fata spaniolilor, ce prostie!, de fapt, nu e prostie, e bine sa incercam sa aratam mereu, in fata oricui, dar problema nu e cum in fata altora, nu e in ochii altora, ci in ochii nostri, in buzele noastre flegmand, in nasurile noastre strambate, in inimile noastre pietruite, in picioarele noastre invatate doar sa loveasca batranul caine in coaste, in cap, in stomac, sa dea, sa loveasca mereu

as scoate tot Bucurestiul pe strazi acum, sa caste ochii largi si sa se uite la spanioli si la orasul asta sub invazie rosie, din sangele din ’89 pare ca n-am invatat nimic sau ca am uitat totul, poate din rosul tricourilor de la Atletico si de la Athletic vom pricepe si tine minte mai multe, si poate ca maine ne vom inghiti flegmele, si poate ca poimaine ne vom zambi, si poate ca raspoimaine ii vom zambi si lui,  zdrentarosului asta de oras neiubit, nefericit, nemeritat.

Write a Comment

Comment

  1. Mai bate o inima langa tine, tu iti dai ce minunatie ca le-am trait pe amandoua: Revolutia si finala. Si nu oricum, nu de la TV, ci in direct! Stima!

  2. Nu ai prieteni care gindesc ca tine sau daca ai nu sunt destui ori daca sunt destui sunt ignoranti si nepasatori fata de ce se intampla in capitala care cu singe scump a rasturnat un regim comunist puternic dar acum inchide din ochi la magariile care ne distrug ca neam; Asta e. Ai dreptate : nu trebuie sa dam teste in fata nimanui, spanioli, francezi, americani !!! Romania n-ar trebui sa pupe-n cur pe nimeni. Din pacate o facem in fiecare zi.. si-as vrea sa dau vina doar pe liderii mirsavi, dar cred ca cumva s-a transmis la tot omul de rind. Sper sa ma-nsel.

  3. Bucurestenii si intreg poporul roman a primit in aceste 3 zile o lectie a CIVILIZATIEI !
    Poate si de aceea cei mai multi romani ce muncesc pe’aiurea in toata Europa sunt in Spania.
    Nu trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani! Trebuie sa ne fie rusine ca nu reusim sa in vatam nimic din tot ce ni se intampla si din tot ce vedem in jurul nostru acolo unde azi ne poarta pasii in Europa…
    Suporterii spanioli nu trebuiesc felicitati! Ei s’au purtat normal…

  4. Frumos…asa am simtit si eu astazi pe cand ma plimbam printre toti spaniolii aia care parca nu stiau ce este aia rivalitate intre suporteri..vedeai suporteri de-ai madridului cum felicitau suporteri de-ai lui bilbao pentru costumatie..si invers.
    Dar totusi, acum, seara, dupa meci auzeam scandare in centrul vechi si am zis sa dau o raita sa vad cum e dupa. SINISTRU! Scandarile nu mai erau cele de bucurie ale acelor oameni care mai ca faceau metroul sa deraieze cu sariturile si cantecele lor. NU! Erau grupuri de romani care il trimiteau pe Mitica la brutarie…
    In plus, centrul vechi revenise la vechea mizerie si degradare…spaniolii cei veseli nu mai erau decat o mana de rataciti, dar ciocatele si arogantele pur romanesti erau la putere. Din cluburi, cafenele, berarii sau carciumi nu mai rasunau imnurile pline de bucurie ale celor doua echipe ci urlau basii muzicii house.
    Din pacate, nu am invatat nimic, se pare. Incercam, ne dorim (a se vede ca nu ai loc sa scuipi in centrul vechi) dar vechile cutume rasuflate de aroganta si de petrecere…trista nu pot fi shimbate prin spoiala data de o organizare excelenta a unui eveniment spectaculos.
    Pacat…
    Ei vin, ne arata cum ar trebui sa ne distram, pleaca iar noi tot cu noi ramanem, de parca de abia asteptam sa plece sa ne recuperam locul de afisare si de epatare.
    Pacat…
    Atata bucurie si fericire cata am vazut zilele astea si cata mi-a fost indusa mie ar merita sa devina obisnuinta in acest oras ce se lupta cu el insusi…si pierde!

Webmentions

  • Multumiri, Tolo, multumiri, gsp! 10 mai 2012

    […] acelasi timp, multumiri tuturor celor care au intrat si au citit postarea despre Bucurestiul acelor ore si scuze pentru erorile de redactare pe care le-am comis din motive de lipsa de timp, si pe care am […]

  • Cum vede un blogger cultural Bucureştiul sub invazia spaniolilor | DinSport Network 10 mai 2012

    […] “Bucureştiul acestor ore” […]

  • Cum vede un blogger cultural Bucureştiul sub invazia spaniolilor » Stire » Uups... te-am prins! 10 mai 2012

    […] “Bucureştiul acestor ore” […]