in Xtra

Cand Germania isi pierde capul

Cupa Mondiala 2014
Articol aparut initial pe LiterNet

Exista, in minutele de final ale egalului Germania – Ghana 2-2, o imagine in care jucatori ai ambelor echipe se strang in jurul balonului si cad de acord din priviri sa lase sa treaca oarece secunde pana cand vor reincepe jocul. Sunt secundele in care vor incearca sa-si recapete un ritm cat de cat normal de respiratie dupa 40 de minute in care au alergat cvasi-non-stop, de la o poarta la alta, haituiti, parca, de biciul unui duh cu puteri neobisnuite.

Pana la golul la Götze, din minutul 51, meciul fusese mai degraba anost, cu o Germanie increzatoare ca victoria va veni fara prea mare efort si cu o echipa africana neindraznind sa viseze la mai mult decat la o infrangere onorabila. Insusi golul („cap” in genunchi si de acolo in plasa) si urmarea sa imediata (un soi de pseudo-bucurie „de serviciu”, deopotrivita plictisita si aroganta, produsa de atacantul lui Bayern) s-au incadrat in scenariul „Germania bate linistit si-acasa pleaca Ghana”.

Ce a urmat e deopotriva emotionant si pilduitor. La 3 minute dupa deschiderea scorului, André Ayew a pus capul destept la o excelenta centrare de pe dreapta, a egalat si a declansat nebunia. Ghana a tinut liniile sus, Ayew a inceput sa le urle incredere coechipierilor sai, suporterii africani au preluat si multiplicat strigatele extremei lui Marseille, ritmul de joc a crescut ametitor, nemtii au ezitat, au inceput sa tremure, „capitanul” Lahm a pierdut mingea, omologul sau, Asamoah Gyan (omul care, acum 4 ani, a ratat, in minutul 120 al „sfertului” cu Uruguay, un penalty ce ar fi dus, in premiera, o echipa africana intr-o semifinala mondiala), a gasit culoarul si coltul potrivite si Ghana a intors tabela!

Previzibil, dar nu mai putin inspirat, Joachim Löw a schimbat imediat liniile si Germania a egalat instantaneu prin miraculosul Klose, atacantul etern, omul ajuns co-golgeter absolut al Mondialelor (15 goluri, ca si Ronaldo cel brazilian). Löw a schimbat liniile, dar n-a reusit, insa, sa schimbe si trendul mental al jocului. Oamenii lui au fost incapabili sa coboare ritmul, sa rationalizeze consumul de energie per jucator, sa preschimbe furia africana in posesie europeana, sa reaseze meciul pe calapodul mare favorita dominatoare versus outsider timorat. Mingea a continuat sa zboare de la o poarta la alta, Ayew a ratat incredibil dintr-un careu german parasit de fundasii sai centrali, Klose a fost la o palma de golul 16, Lahm a ajuns varf de atac, ghanezii au pierdut inexplicabil posesia la un contraatac purtat 5 contra 2 si meciul s-a terminat 2-2 cu 22 de oameni pravaliti in iarba din motive de epuizare fizica.

Din punct de vedere strict matematic, egalul nu schimba radical lucrurile in grupa. Ghana nu e inca eliminata, dar nici sanse prea multe de calificare nu mai are, Germania si-a complicat un pic viata, dar ramane totusi mare favorita inaintea ultimelor partide. Dincolo insa de cifre, furia ghaneza s-ar putea sa lase urme adanci in mentalul nemtilor. Obisnuiti, pana mai ieri, sa castige ori sa piarda pe propria mana, Lahm si ai sai s-au trezit pusi in situatia de a dansa pe ritmul impus de adversar, lasand responsabilitatea deznodamantului in mana destinului. Pierderea controlului asupra unui joc in care pornea ca mare favorita, s-ar putea sa conteze, pentru Germania, infinit mai mult decat pierderea celor 2 puncte din clasamentul grupei.

De partea cealalta, André Ayew a ilustrat (pentru a cata oara!) cea mai simpla si, poate, cea mai frumoasa poveste pe care a scris-o vreodata omul: nimic, niciodata nu e pierdut cat timp alegem sa jucam jocul. De-ar fi avut in teren un Ayew urland, probabil ca Anglia n-ar fi pierdut niciodata in fata Uruguay-ului. De l-ar fi adus pe Götze in starea de a-si tipa fericirea la golul de 1-0, probabil ca Löw n-ar fi ratat niciodata victoria cu Ghana.

Intre creier si inima, podul va fi cladit mereu de spirit sau nu va fi deloc. In fotbal, in sport si, adesea, in viata, spiritul se numeste atitudine. Cea care a lipsit organizarii germane si entuziasmului britanic. Cea care  explica micul miracol ghanez si multe dintre propriile noastre victorii si infrangeri.

Write a Comment

Comment