in Ecrane

Cand nu e nevoie de cuvinte

Les Films de Cannes à Bucarest 2015
Articol publicat in premiera de LiterNet

Exista mereu tendinta asta de a povesti. Practicata in mii si de mii de feluri, teoretizata in mii si mii de tratate, iubita de toata lumea, de toate varstele, din toate geografiile si toate civilizatiile. Nu totul, insa, se poate povesti. „Cum a fost filmul?”. De cate ori ati adresat intrebarea asta? De cate v-a fost adresata? De cate ori, dincolo de banalele „Mi-a placut” ori „O porcarie”, ati trecut la o scurta naratiune in care ati explicat ce si cum, de ce si cum, in ce fel si cum? Eh, joaca asta nu merge mereu.

Exista critici, nu putini, care sustin ca tocmai filmele ce nu se lasa lesne povestite sunt cele care conteaza cu adevarat. Ca daca cinema-ul e o arta, atunci el are propriul limbaj, imposibil de tradus intr-un altul si imposibil de asezat in cuvintele cu care de obicei descriem (sau ni se pare ca descriem) ce ni se intampla prin viata, gand, vis. Cum povestesti un tablou, un Mahler sau un Unchiul Vania de la Cluj? Dar o iubire, o frica, o absenta?

Premiul de regie de la Cannes 2015, „The Assassin”,  noul film al lui Hsiao-Hsien Hou, ilustreaza teza de mai sus. Ce se poate povesti, actiunea si personajele care o poarta, e cand banal, cand cetos. Ce nu se poate povesti, imaginea si sunetul ce creeaza imagine la randu-i, nu adera la vreun adjectiv.

Filmul trebuie privit, musai in cinema, musai proiectat de un aparat „adus la zi”, musai amplificat de boxe din aceeasi categorie. Altfel, e pacat. Pe-un ecran de laptop, de pilda, se pierde tot ce conteaza. Pentru ca, dincolo de actiune si cuvinte, rareori mai intra ceva pe ecranul unui laptop.

De-a lungul primelor 20, 30 de minute ale filmului lui Hsiao-Hsien Hou m-am surprins intrebandu-ma daca chiar simt vreo nevoie ca filmul sa capete un sens narativ, „sa se intample ceva”, pentru ca sa raman fixat in fotoliu de-a lungul intregii proiectii. Previzibilul „Nu” n-a apucat sa mi se formuleze in gandul ce tocmai fusese confiscat de joaca cu miezul imaginii (cand incetosat, cand mai limpede formulat ca mana mea asezata pe catifeaua tocita), pe care o propunea directorul de imagine Ping Bin Lee.

Joaca a continuat la o intensitate care a facut inutile vorbele pe care pesemne ca le rosteau el-ul si ea-ua din miezul actiunii. Si nu doar pentru ca ele erau rostite intr-o limba necunoscata, a carei decodificare presupunea citirea subtitrarilor plasate undeva aproape de burta ecranului si deci sacrificarea, chiar si pentru cateva secunde, a degustarii restului imaginii, ci pentru ca, uneori, ce se gaseste in fata ochilor unui om e tot ce trebuie pentru a-l face fericit.

The Assassin
Taiwan China Hong-Kong Franta – 2015
Regie: Hsiao-Hsien Hou
Scenariu: Cheng Ah, T’ien-wen Chu, Hsiao-Hsien Hou , Hai-Meng Hsieh, Xing Pei
Imagine: Ping Bin Lee
Sunet: Shih Yi Chu, Duu-Chih Tu, Shu-yao Wu
Actori: Qi Shu, Chen Chang, Satoshi Tsumabuki

The Assassin

Write a Comment

Comment