Text publicat in premiera de LiterNet
O tanara care, dpdv aritmetica, stie doar adunari vrea sa se inscrie, peste 2 saptamani, la examenul pentru admiterea la doctoratul total. Cand vine vorba de inmultiri, stie sa raspunda corect nu pe baza de calcul, ci pe baza de memorie. A invatat pe de rost rezultatele tuturor inmultirilor. Cand vine vorba de scaderi, e zero barat. Nu stie sa faca diferente/a.
Daca ati fi profesor si v-ati confrunta cu situatia de mai sus, cum ati reactiona? Daca tanara s-ar multiplica si, periodic, ati avea de fix acest gen de invatacei, cum ati reactiona? Vi se pare plauzabila varianta in care ati lua-o razna?
Cele doua paragrafe de mai sus sunt propria incercare de asezare intr-un rezumat a “Lectiei” lui Eugen Ionescu, proaspat asezata pe scena de Radu Iacoban la sala din centrul istoric a Teatrului Mic. Orice alta versiune de rezumat e foarte posibila, dupa cum probabilitatea ca acest rezumat sa fie binisor pe langa gandul autorului si/sau al regizorului e foarte ridicata.
Pentru ca “Lectia” (poate) merge in jde mii de directii de gandire, simtire si interpretare. Si e inutil sa crezi ca a ta e mai corecta (termen riscant) decat a altora. Asa ca mai bine iti relatezi propria versiune si apoi esti gata sa asculti si relatarile altora.
Cristi Iacob construieste un profesor care o ia razna gradat, cu pofta, curiozitate si crescanda mirare. Liliana Pana e o slujnica-mama cu accente sisifice, pe deplin cunoscatoare a nesfarsit-repetabilului scenariu al lectiei. Cearcanele rimelate ale celor doi fixeaza genul programului: horror!
Silvana Mihai e juna in toate: costumatie, intonatie, meditatie. Cand, in fine, intelege cum stau lucrurile (desigur, mult prea tarziu), e protagonista unui rapid proces de maturizare, simbolizat printr-o severa durere de dinti. Mintea (mai exact, maseaua de minte) de pe urma!
Radu Iacoban isi construieste horror-ul cu minutiozitate. Mai o lumina nelinistitoare (Bogdan Gheorghiu), mai un geam / ecran transparent dincolo de care razbat imagini frisonante (video by Tudor Prodan), mai un dulapior din care cad membre (scenografia Cezarinei Iulia Popescu), mai o muzichie infundat-angoasanta (universul sonor prestat de Aida Sosic e revelatia spectacolului!) si capcana e gata. Te prinde de nu te vezi!
Autorul acestor randuri a resimtit o senzatie de rau fizic si habar nu are cand au trecut cele cam 80 de minute ale intamplarii. Cand a iesit la lumina, se tot gandea cat din sadismul montarii e al lui Ionescu si cat al lui Iacoban. Ca sa stie pe cine e mai furios. Si pe cine se cuvine sa aplaude mai tare.
Adevarul e ca e greu de stiut ce avea impact mai puternic in Parisul postbelic in care s-a scris textul, dar in Romania anului 2019 intalnirea dintre imbecilii care viseaza grade academice supreme si profesorii care isi urca dementa pe umerii ignorantilor de care sunt inconjurati e cvasi-letala.
Iar intuitia lui Ionescu, ce a ales sa metaforizeze aceasta tragica intersectie pe baza de incapacitate de a gandi (vezi esecul in fata aritmeticii al elevei) si de a vorbi (vezi delirul pe tema limbajului al profesorului), e atat geniala, cat si diabolica.
La aproape 70 de ani distanta de la premiera absoluta “Lectiei”, suntem adesea incapabili sa realizam deductii logice elementare si sa intelegem sensul cuvintelor pe care le folosim. Absurdul modernismului a devenit realismul post-post-modernismului. Frumoasa evolutie, nimic de zis!
La umbra unui schelet uman supra-dimensionat, arcuindu-si bratul stang in stil pseudo-renascentist, profesorul baga si scoate aer dintr-un balon ce are desenat pe dansul globul pamantesc. Se zice ca Ionescu a scris Lectia (si) ca manifest anti-dictatorial, prin urmare gandul ca Cristi Iacob pastiseaza ironia globului din jucarie din “Dictatorul” chaplinian poate ca nu e chiar asa excentric.
La umbra refuzului de a invata si fugii de a intelege, e oricand posibil ca lectia unui nebun sa devina o capcana fara scapare.
Teatrul Mic – Sala Studio
“Lectia”
Text: Eugen Ionescu
Regie: Radu Iacoban
Scenografie: Cezarina Iulia Popescu
Lumini: Bogdan Gheorghiu
Muzici & Sunet: Aida Sosic
Video: Tudor Prodan
Actori: Cristi Iacob, Silvana Mihai, Liliana Pana
