in Documentar mioritic

Candoare

Text publicat in premiera de LiterNet

O idee a canalului franco-german Arte TV: „Europa scriitorilor”. 16 episoade, de cate 55 de minute, cate unul pentru Romania, Belgia, Portugalia, Islanda, Austria, Marea Britanie, Suedia, Irlanda, Turcia, Germania, Grecia, Italia, Danemarca, Ungaria, Spania, Franta. Conditiile impuse de producatori: fiecare episod sa fie focalizat pe unul sau mai multi scriitori locali contemporani, sa contina pasaje in care acestia citesc din propria opera, dar si imagini de arhiva. Restul, inclusiv titlul, la buna inspiratie a regizorului. In cazul Romaniei, Alexandru Solomon, cel mai important autor de film documentar al momentului, si „Romania, patru patrii”.

Patru protagonisti: Norman Manea (79 de ani, New York), Gabriela Adamesteanu (73 de ani, Bucuresti – Calea Victoriei), Mircea Cartarescu (59 de ani, Bucuresti – Stefan cel Mare), Florin Lazarescu (41 de ani, Iasi). Ultimii trei, alaturi de regizor, in sala Elvira Popescu, in seara de 15 februarie, la prima proiectie publica a filmului. Aplauze imbujorate.

In „Kapitalism, reteta noastra secreta”, Solomon reusea sa aduca pe ecran si dincolo de el chipul necunoscut, netrucat, nefardat, al catorva dintre personajele detestabile ale anilor si banilor de dupa 1989. In „Romania: patru patrii”, cineastul reuseste acelasi lucru cu patru personaje in oglinda. Departe de perfectiune, Manea, Adamesteanu, Cartarescu si Lazarescu sunt, dincolo de dubiu, patru oameni inrolati in chip firesc de partea binelui. Oricat de vag, pretentios si confuz ar suna termenul.

Legatura dintre cele doua filme? Rabdarea, inteligenta si stiinta omului Solomon de a scoate la lumina adevarul din fiecare seaman, ochiul, mestesugul si arta regizorului Solomon de a aseza adevarul pe pelicula.

„Autenticitate”. Acesta e diagnosticul pus de Mircea Cartarescu, la premiera,  filmului al carui co-protagonist este.

Candoare. Acesta e cuvantul ce i se plimba prin minte, la aceeasi premiera, unui spectator din primul rand. DEX-ul lamureste: „Candoare = curatenie morala, nevinovatie”. Aparent, e prea mult sau, mai degraba, nu e in intentie filmului sa vorbeasca de moralitate ori vinovatie. Si totusi, prima senzatie tine si DEX-ul nu ii strica intelesul.

Felul in care acesti patru scriitori se raporteaza, in filmul lui Solomon, la Romania are un sambure curat, nevinovat, deci plin de candoare, absolut irezistibil. Ti-e drag sa-i asculti, sa-i privesti, sa le fii alaturi. Privind imaginile de final, splendidele peisaje mioritice fotografiate de Florin Lazarescu si filmate de Marius Besu & Rudolf Costin direct de pe laptopul scriitorului, intelegi ca, de fapt, marea bogatie a spatiului si timpului care ne inconjoara sunt cativa oameni, de pilda cei 4 scriitori, si momentele lor de sinceritate.

La finalul (de va exista!) al goanei disperate dupa o noua identitate nationala, dupa un „ceva” iesit din comun de aratat strainilor (adica, propriilor noastre obsesii, materializate in ideea de strain), dupa un tesut social pe care sa-l putem numi bucurosi „acasa”, s-ar putea ca descoperim ca marea avere, etern ignorata, a vietii ce ni s-a dat sunt fix clipele de apropiere cu semeni pe care ii percepem, dincolo de cuvinte, ca mergand, macar o vreme, pe acelasi drum cu noi.

Navigand prin cateva decenii de istorie nationala, prin destinele si cartile catorva artisti (excelent montajul realizat de Sophie Reiter!), filmul reuseste sa emotioneze cu osebire in clipele cand marile teme fac loc detaliului, cand grandioasele planuri, vise ori regrete tac, ingaduind clipa. Un alambic din alta era, un inlocuitor de scaun de redactor-sef, o terasa capitalista, una post-comunista. Vedere asupra satului, asupra istoriei recente, asupra metropolei supreme, asupra orasului ce se cazneste sa se re-inventeze. Oricat de anacronic peisajul, oricat de incarcata de regrete amintirea, oricat de majestuoasa sau cacofonica privelistea, nimic nu se infige mai adanc pe retina si in cordul privitorului decat privirea ce priveste. Patru perechi de ochi imbratisand, fragil, temator, dar definitiv, o lume pe care, cunoscand-o, intelegand-o, asumand-o, nu se sfiesc sa incerce a o schimba.

Candva, am fi numit asta patriotism. Va veni, poate, vremea cand se va chema simplu: umanitate.

Romania 2016
Regie & Scenariu: Alexandru Solomon
Imagine: Marius Besu, Rudolf Costin
Sunet: Marin Cazacu
Montaj: Sophie Reiter
Protagonisti: Mircea Cartarescu, Florin Lazarescu, Gabriela Adamesteanu, Norman Manea

patru patrii

Write a Comment

Comment