in Fictiune mioritic

Captivi de Craciun, liberi pe peron

Exista o reclama la TGV in care un om pe o bicicleta se asaza cuminte la o bariera intr-o dupa-amiaza splendida de vara, sta cateva  secunde in care nu se intampla nimic, apoi bariera se ridica si bicicleta isi continua drumul. Acest TGV hiper-rapid, mega-silentions, infinit discret imi pare a fi modelul idealul al noului val din cinematograful romanesc.  Un bun exemplu pentru cele de mai sus e produs de Captivi de Craciun, mediu-metrajul de debut al Iuliei Rugina. Povestea a patru oameni cu trebi si/sau familii in Bucuresti, blocati de zapada intr-o gara de provincie. Asteptand un tren ce nu mai vine. In ziua de Ajun. In seara de Ajun. Se presupune ca si in noaptea de Craciun and so on.

Despre cei patru aflam putine. Femeia matura pare in pragul unui divort, pustoaica se pregateste pentru emigrare, barbatul mai tanar se viseaza la inaugurarea imensului brad de Craciun din Piata Unirii, barbatul matur a fost candva la Uppsala. In jurul lor, zapada, soare, doua bancute de fix 4 locuri, o masina de cafea, un Mos Craciun automatizat si doi functionari CFR, un nene si o tanti, arhangheli de nadejde ai Divinul Zeu al Absurdului Birocratic. Exista un moment cand mai apare un nene functionar ce da o mana de ajutor la instalarea pancartei: „Gara noastra va ureaza Craciun fericit!”.

Asadar, 4 oameni, 3 arhangheli si un Mos. In cei priveste pe ultimii patru, tonul minimalist asigura o portie zdravan-delicioasa de absurd chaplinian. Cu primii patru, minimalismul incordeaza puternic atentia si rabdarea privitorilor.

Pe mine m-a fascinat personajul barbatului matur, cel cu Uppsala. Bogdan Dumitrache isi incepe rolul fumand absent, cu iPod-ul in urechi. Pe masura ce filmul se desfasoara, incepe sa interactioneze cu ceilalti, sa zambeasca, sa ofere tigari, sa cumpere cafele, sa faca misto. La final, ai zice ca se simte chiar foarte bine.

Si stiti ceva? Si ceilalti trei pare ca se simt bine. Sau, macar mai bine ca la inceput. Mie oamenii astia nu-mi par chiar captivi de Craciun. Sau or fi, dar nu aici, pe peron. Aici par liberi. Si relaxati. Si zambitori. Trenul nu mai vine. Vine noaptea. Si ei zambesc. Ptiuu. Ce ti-e si cu minimalismul asta!

Captivi de Craciun
Regia: Iulia Rugina
Scenariul: Ana Agopian, Oana Rasuceanu, Iulia Rugina
Imaginea: Ana Draghici
Actori: Madalina Ghițtescu,  Ozana Oancea,  Cristian Popa,  Bogdan Dumitrache,  Constantin Cojocaru,  Emilia Dobrin

Write a Comment

Comment

Webmentions

  • A short film about redemption

    […] rol principal in “Din dragoste cu cele mai bune intentii”), iar regia Iulia Rugina (“Captivi de Craciun”). Ce urmeaza este o incantatoare poveste despre dublu pacat si dubla rascumparare narata in cel 5 […]