D-butan-T 2019
Text publicat in premiera de LiterNet
Food. Fast-food. Ritm. Ritm. Ritm.
Food. Fast-food. Fast-food asiatic. Ritm si numar. Ritm si numar. Ritm si numar. Fiecare fel de mancare are asociat un numar. Felul de mancare comandat trebuie servit rapid. Ritm si numar. Ritm si numar. Ritm si numar.
Ritm, carne, sange, moarte. Transpiratie, caldura, nuditate, vopsea, plastic. Toate astea formeaza “Dragonul de aur”, premiera din mai 2019 a Catinca Draganescu de la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe, care a inaugurat, pe 13 octombrie 2019, a 4-a editie a festivalului D-butan-T. Toate astea si multe altele.
Premiera Catincai Draganescu (regie), a Ioanei Pashca (spatiu de joc, cand ingust, sufocant-claustrofobic, in bucataria stabilimentului thailandezo-chinezo-vietnamez Dragonul de aur, cand urias, zdrobitor, in sala zisului restaurant ori in apartamentele blocului de deasupra), a Simonei Deaconescu (ale carei muzici si indicatii coregrafice transfera in gest senzatia de mici robotei robotitori – pleonasm cautat – pe care emana personajele la locul de munca, senzatia de mici robotei ne-programati pentru dereglari emotinale pe care o emana personajele in afara locului de munca), a lui Costi Apostol, Claudia Ardelean / Anca Pitaru, Elena Popa, Sebastian Marina, Ion Fiscuteanu jr., 6 dintre excelentii actori ai trupei covasnene, una dintre cele mai in forma din Romania momentului si una dintre cele mai ignorate de catre stabilimentul birocratico-artistico-administrativo-uniterian al momentului.
Cei 5 actori de pe scena (Claudia Ardelean si Anca Pitaru evolueaza alternativ) sunt munciti pana aproape de epuizare de Catinca Draganescu, intr-o incercare (reusita!) de a reda cevasazica epuizarea pe baza de munca dusa la extremul unde se inghesuie sperantele, visele, idealurile noastre. Speranta de a gasi implinirea financiara prin emigratie, visul de a implini asteptarile stapanului / sefului, idealul de a reusi intr-o lume ultra-competitiva.
Aparent, textul din 2011 al dramaturgului berlinez Roland Schimmelpfennig vorbeste despre capcanele capitalismului, economiei de piata, globalizarii. In adancuri, montarea Catincai Draganescu apasa pe acele tare de caracter uman ce transced ideologiile si comentariile lor critice. Un om e indiferent fata de un om, un om e rau cu un alt om, un om isi exercita puterea in chip malefic asupra unui alt om, indiferent de regimul politic, de forma de organizare sociala, de tipul de economie la moda.
Cei 5 actori interpreteaza, vreme de 90 de minute, 18 personaje. Fete, batrani, barbati maturi, femei mature, viitoare mame, viitori tati, patroni, angajati, greiere, furnica, stewardese, pensionari, nepoti, parinti, copii, si asa mai departe. Intr-un rol doar imaginat, un dinte traverseaza o bucatarie si aterizeaza, la final intr-un rau ce il poarte departe in timp si in spatiu.
Mixand scene de un realism atroce cu momente onirice, secvente din imediata vecinatate contemporana cu basme reinterpretate, adevaruri bine-camuflate in replici abia soptite cu dialoguri obsesiv-repetate, cuvantul cu gestul si performance-ul live cu play-back-ul, Draganescu creeaza un spectacol de tip croseu-in-ficat. Frate bun, tematic, stilistic si valoric, cu “Frontal”-ul Gianinei Carbunariu de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, “Dragonul de aur” reuseste un remarcabil paradox: cel mai dur moment oferit publicului nu e generat de vreuna dintre numeroasele inscenari ale raului nostru cel de toate binele, ci de una dintre putinele (unica?) intrupari ale binelui.
Cu scuze pentru spoiler-ul ce va urma, e de spus ca dintele buclucas ajunge, la un moment dat, in farfuria unei stewardese ce tocmai terminase o tura de 18 ore peste oceanele lumii. Stewardesa priveste dintele, ii sterge sangele si isi adreseaza o intrebare de o umanitate ce, in alte vremuri / literaturi, s-ar numi mantuitoare : oare ce a simtit omul care l-a pierdut?
Genul de dramaturgie practicat de Schimmelpfennig, in care actorii sar dintr-un rol in altul, schimbandu-si, la distanta de cateva secunde (cele mai proaspete sitcomuri ar fi invidioase pe asa un ritm!), identitatea, sexul, varsta, profesia, nu privilegiaza atasamentul emotional al spectatorului pentru un anume personaj. Stergand contururile particulare ce ne diferentiaza, autorul reuseste, insa, un lucru ceva mai important: privilegiaza entitatea pe nume om, cea care pe care, pretuind-o, am putea, teoretic, sa schimbam lumea intr-o clipita. Indiferent de epoca, sex, rasa, religie, ideologie, oranduire social-economica.
Teatrul Andrei Muresanu
“Dragonul de aur”
Text: Roland Schimmelpfennig
Traducere: Ioana Petre
Regie: Catinca Draganescu
Scenografie: Ioana Pashca
Coregrafie & Muzici: Simona Deaconescu
Actori: Costi Apostol, Claudia Ardelean / Anca Pitaru,
Elena Popa, Sebastian Marina, Ion Fiscuteanu jr.