Text publicat in premiera de LiterNet
Iulia munceste. Iulia indura. Iulia asteapta. Iulia iarta. Iulia nu minte. Cu o exceptie: pune un “nu” inaintea oricarui “te iubesc”. Desi…
Liliom trandaveste. Liliom loveste. Liliom pleaca. Liliom (se) invinovateste. Liliom minte. Cu o exceptie: dupa 16 ani in purgatoriu, la unica ocazie pe care zeii i-o ofera de-i vorbi Iuliei si copilului lor, Liliom alege sa spuna adevarul. Desi…
Desi, intre timp, Iulia a reusit sa se adapteze. Si ce alt compromis e mai la moda decat minciuna? “Ai fost un om rau!”, ii arunca Iulia lui Liliom la priveghi. “A fost un om bun!”, ii spune Iulia fiicei lor mult timp dupa aceea. Copiii n-au voie sa stie ca oamenii rai pot fi si ei iubiti. Ca, dintre toate, iubirea isi e fidela doar siesi, fara a recunoaste moralei ori ratiunii cel mai mic drept la existenta.
In Iulia, e cate ceva din Shen Te, omul cel bun din Seciuan / Bucuresti. In Liliom, e mult din (Vlad) Ivanov. In jurul lor, aceeasi lume agresiv-ipocrita, blanda, uneori, cinic-superficiala, multe-ori. Precum aici, asa si Dincolo, ca intr-un carusel miscat etern de o forta neobosita ce nu se mai satura sa roteasca destine intr-un cerc absurd.
In “Trenuri cu prioritate”, Bohumil Hrabal aplica stampile pe somptuosul fund al unei femei superbe. In “Car(o)usel”, Andrei Serban aplica stampile pe tot ce misca in viata, in moarte si in lunga zbatere pe drumul dintre ele. In fiecare zi, aplicam stampile pe cei din jur. “Om bun”, “om rau” si gata. Prezent sau plecat de mult, stampilatul nu are drept la recurs. L-am judecat, l-am etichetat, l-am condamnat si mergem mai departe in carusel. Adica, stam pe loc. Intelegem vreodata pe cineva?
Madame Muskat “stie” cine e si ce vrea Liliom. Si, pentru ca il iubeste, incearca sa-i indeplineasca dorintele. Iulia incearca sa inteleaga. Si, pentru ca il iubeste, intelege ca uneori nu e nimic de inteles. Ca uneori, adeseori, oamenii sunt de neinteles. Dar, de iubit, mereu.
Pentru “Ivanov”, Octavian Neculai a preferat un decor auster. La “Car(o)usel”, feerie multi-colora incepe din foaier, continua printre randurile de spectatori, explodeaza pe scena. Tablou dupa tablou, in ritmul Serban, Neculai deseneaza piesa, filmul, (cap)o(do)pera. Si pentru ca vocile formidabilului trio central Fasola – Ivanov – Obretin, langa vocile excelentului trio secund Babliuc – Negrutiu – Iacoban, sa urce pana in adancurile fiecaruia dintre spectatori, au fost inventate viu-muzicile lui Kusak, dansurile lui Rusu si luminile (de sala, de avanscena, de adancuri; difuze ori focalizate) lui Darie & Serban.
Deasupra tuturor, literele ce formeaza numele spectacolului. Pentru fiecare litera, multe becuri. Un C inversat, atarnand ca o semiluna si un L usor intr-o rana lasa loc de AROUSE. A trezi. A atrage atentia. A starni. A excita. Spectacolul de la Bulandra are cate mult din toate acestea.
Becurile din O nu se aprind niciodata. O, adica litera pusa intre paranteze in titlul de pe afisul piesei. Orice sclipire, oricat de orbitoare, ascunde un intuneric. In fiecare multime zgomotoasa, se gaseste mereu, nebagat in seama, un om tacut. Ce pierdem in mijlocul carnavalului in care ne transformam vietile? De ce adevarul e ultimul pe orice lista de invitati? De ce spunem “te iubesc” doar cand e prea tarziu?
O e poate de la omenescul care, uitat prea adesea in intuneric, nu mai stie sa se exprime decat sub intunecate nuante agresiv-violente. Liliom nu stie sa-si arate iubirea, Iulia nu stie s-o rosteasca. Decorul vietilor lor lasa in urma un perete gol. De undeva, de aproape, se aude muzica de la (car)o(usel).
Cronica asociata: aici
„Car(o)usel”
Dupa piesa „Liliom” a lui Ferenc Molnar si filmul omonim al lui Fritz Lang
Adaptare: Andrei Serban & Daniela Dima
Regie: Andrei Serban
Scenografie: Octavian Neculai
Costume: Lia Mantoc
Muzichie: Raul Kusak
Coregrafie: Arcadie Rusu
Light Design: Andrei Serban & Alexandru Darie
Actori: Vlad Ivanov, Alexandra Fasola, Ana Ularu,
Rodica Lazar, Maria Obretin, Catalin Babliuc, Radu Iacoban
Silvana Negrutiu, Ana Covalciuc
Foto: Mihaela Marin (preluare bulandra.ro)
Webmentions
[…] va asigur. Lipsa lor din palmaresul Galei UNITER 2016 e o bizarerie egala cu cea a absentelelor „Car(o)usel”-ului, „Stelei fara nume” , a „N(aum)-ului si a Nicoletei Hancu, excelent […]