Category Archives: Fictiune mioritic

6 si 9 pe scara Nae

Les films de Cannes à Bucarest 2016
Articol publicat in premiera de LiterNet

Bucurestiul & Romania lui Nae Caranfil. Umorul lui Nae Caranfil. Sunetul & imaginea lui Nae Caranfil. Nu e de gandit vreun film regizat si scris de acest adolescent in varsta de 56 de ani fara aceste ingrediente. Orasul, surasul, urechea si privirea. Si peste toate, imensa afectiune a artistului pentru cinema si pentru publicul sau.

Cine nu are dispozitiunea de a se lasa, pentru doua ore, pe mana unui domn cu ochelari si infinita imaginatie ar face mai bine sa ii ignore filmele. Cine nu stie a se uita, a se juca, a se arunca intr-un necunoscut multicolor, simfonic si pontos ar face mai bine sa treaca pe langa cinematograf si sa mearga mai departe. Cine nu stie sa ia acum la misto conventiile, tendintele si traditiile, pentru ca, cateva minute mai tarziu, sa le ia in serios pe toate, pentru ca, dupa o vreme, sa dea iar semnalul veseliei deopotriva ireverentioase si elegante ar face mai bine sa nu isi iroseasca banii de bilet si timpul de privit.

„6.9 pe scara Richter” este, dupa toate regulile, o comedie. Este, de asemenea, cel mai bun film al lui Caranfil de la capodopera „Filantropica” incoace. » restul articolului

Trageti un loz!

Text publicat in premiera de LiterNet

Update: Are dreptate prietenul Popescu, titlul optim e „Trageti un lolz!” 🙂

Are o ora jumate’. E comedie. Cu happy-end. Fara injuraturi, fara tzatze. Se rade bine si cu pofta. Se si lacrimeaza un pic. Are vagi urme de absurd, da’ sunt haioase foc. Nu e despre comunism, nici mizerabilist. E cu oameni sarmani, dar nedepresivi si deloc resemnati. N-are cadre lungi, nu prea e filmat din mana. E drept, exista o scena de mancat in bucatarie, da’ se termina bine.

E cu niste actori inca in viata, da’ sunt simpatici, talentati si haiosi, sa stiti! Nu sunt ei Toma, Dem sau Jean, totusi e posibil sa-i mai fi vazut pe undeva pe Dragos, Alexandru si Dorian. Ah, si in doua scene apar si Andi si Serban. Cinci baieti misto, parerea mea! Langa ei, multi amatori. Adica oameni care au vietile lor fara legatura cu lumea artistica si care, din drag de cinema, au urmat, la seral, cursurile unei scoli de actorie. Filmul asta de care va vorbesc, „Doua lozuri”, e examenul lor de absolvire. Nu, nu vor sa devina actori profesionisti, n-au fost platiti pentru ce au facut, din contra, au dat ei bani sa faca scoala. Asa, ca un hobby. Unii sunt mai talentati, altii mai putin, toti dau insa misto pe ecran, va asigur! » restul articolului

Potopul (Note despre Caini)

Text publicat in premiera de LiterNet

Film de atmosfera si de actori, „Caini” are imensele merite de a face comestibil ritmul cinematografic lent pentru o patura larga de cinefili si de a-l re-inventa pe Gheorghe Visu. Multi dintre oameni care, in anii de pe urma, s-au dezis de Noul Val pe motiv de actiune taraganata si lungimi nejustificate, au privit acum cu bucurie destept-lenesele cadre gandite de Bogdan Mirica si filmate de Andrei Butica. Prestatia lui Visu sta fara dubii alaturi de cea a lui Vlad Ivanov si nu e foarte spre lauda e-presei culturale romanesti ca numarul de interviuri cu primul e infinit mai mic decat cu cel de-al doilea.

*

Partea cea mai buna a scenariului lui Mirica e cea a dialogurilor minimalist-esentializate, a miscarilor lente, a privirilor pierdute. » restul articolului

Lary Puiu fata cu sitcomu’

Text publicat in premiera de LiterNet

Cabluri atarnand,  troiene de zapada, asfalt decopertat, lucrari abandonate, un troleibuz strecurandu-se printre zeci de automobile parcate langa si pe trotuar, o dubita DHL claxonand in directia BMW-ului oprit, fara de sofer, pe unica banda circulabila, soferul revenind insotit de vociferarile unei femei despre care aveam sa aflam ulterior ca ii e sotie, BMW-ul dand ture blocului, sotia tipand spre o doamna mai varsta care i-ar putea fi mama, totul sub privirile unei fetite (probabil fiica, respectiv nepoata celor doua), familia reunita pe trotuar (alaturi de rotile din fata ale bolidului german, catarate pe bordura intru eliberarea carosabilului), nevasta reincepand tirada adresata sotului, femeia in varsta privind de undeva de la distanta. Stop! Gata! Poate sa inceapa!

Am iesit de la „Sieranevada” maraind ceva de genul „As obliga toate televiziunile sa difuzeze filmul asta, la aceeasi ora, in seara de Ajun”. Era sa adaug romanesti, da’ ceva m-a tinut. » restul articolului

Tandrete

Articol publicat in premiera de LiterNet

Exista, in „Bacalaureat”, cateva personaje pe care scriitura lui Mungiu si ochiul operatorului Tudor Vladimir Panduru le invaluie cu atata tandrete, incat spectatorul revine la ele la multe zile dupa vizionarea filmului.

Bunica (nu, nu auzisem de Alexandra Davidescu inainte de „Bacalaureat”) e pesemne capabila sa emotioneze cam orice categorie de privitor. Aproape ca nici nu conteaza ce spune (desi un prieten mi-a marturisit „N-ai idee cat am recunoscut-o pe mama in tot ce spunea bunica!”), ci cum spune. Blandetea tonului, lentoarea miscarilor, zambetul pasnic infig radacini pentru cei dispusi sa o priveasca. Bunica e marea iubire a Elizei, va fi, in cazul plecarii in Anglia, cea mai puternica legatura cu Romania (iar, in cazul ramanerii, refugiul in fata inerentelor reprosuri parintesti). » restul articolului

Cel mai iubit dintre pamanteni

Text publicat in premiera de LiterNet

De sus, Romania arata incantator. Padurile sunt dese, iarba e verde, soarele dezvaluie intinderi incantatoare, casele din zare par construite din turta-dulce. „Bacalaureat” ne coboara la nivelul solului. Printre pamanteni. Personajele filmului lui Mungiu locuiesc la parter. Intr-un orasel hidos pe nume, nu-i asa, Victoria. Amplasat unde altundeva daca nu la poalele celui mai inalt lant muntos de pe acest meleaguri. De jos, Romania arata un pic altfel.

Acolo jos, se vorbeste enorm, evitandu-se, totusi, subiectele cu adevarat importante. Care izbucnesc la suprafata in situatiile de criza sau raman nevorbite pe vecie. Peste vorbe si in rarele intervale de pauza dintre ele, bazaie soneriile si vibratiile telefoanelor. Mobile ori fixe. » restul articolului

Du-te, Ada, du-te!

Text publicat in premiera de LiterNet

Partea 1 – Romania
In 2006, Catalin Mitulescu debuta in lung-metrajul de fictiune cu „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”. Sfarsitul era al comunismului, iar lumea era aceea a unei periferii de Bucuresti, plina de culoare, vizitata de pacate, mustind de speranta. In 2016, Mitulescu propune „Dincolo de calea ferata”, o reintoarcere, la un sfert de secol distanta din punct de vedere al timpului cinematografic, in lumea de la capat de lume. De fapt, de la capat de metropola adanc infipta in epoca post-comunista.

In metafora feroviara, lumea noului film al lui Mitulescu e un vagon lipit in chip ilicit la un tren lung, al carui capat merge in directie necunoscuta. O anexa cautand cu disperare sa se lipeasca de corpul-mama. Doar ca metafora asta invita pe o cale usor cam facila. Nu noi, publicul fin, educat, salariat, manierat suntem acolo, pe ecran, ci ei, capsunarii, tiganii, sarantocii. » restul articolului

Selectie Cannes 2016 – Urias succes romanesc!

5 filme romanesti in feluritele sectiuni ale celei de-a 69-a editii a Festival de Cannes, cel mai important si faimos festival cinematografic al lumii! Dintre acestea, doua in Selectia Oficiala (cea care duce la Palme d’Or), premiera pentru Romania.

Selectia oficiala (20 de filme selectionate, dintre care 4 din Franta, 3 din SUA, 2 din Romania si Marea Britanie, alese din 1800 de propuneri)
1. „Bacalaureat / Family Photos” by Cristian Mungiu
Cu: Adrian Titieni, Maria-Victoria Dragus (debut in „The White Ribbon” de Michael Haneke, Palme d’Or 2009),Vlad Ivanov,  Ioachim Ciobanu, Gheorghe Ifrim, Lia Bugnar

Filmul va fi lansat pe ecranele romanesti vineri, 20 mai.

„Bacalaureat, cunoscut în perioada de pregătire sub numele de Fotografii de familie, spune povestea unui doctor dintr-un mic oraș de provincie care trebuie să decidă care e cea mai bună cale de urmat pentru copilul lui în contextul societății românești de astăzi.”

2. „Sieranevada” by Cristi Puiu
Cu: Mimi Branescu, Bogdan Dumitrache

Alte nume de regizori din selectia oficiala: Pedro Almodóvar, fratii Jean-Pierre si Luc Dardenne, Ken Loach, Jim Jarmusch, Sean Penn, Olivier Assayas, Paul Verhoeven, Jeff Nichols, Park Chan-Wook » restul articolului

Au pus camasa raului

Text publicat in premiera de LiterNet

Alba. Apretata. Impecabila. Si l-au pus in capul mesei. L-au? Sau s-a? Grea intrebare. Pana gasim raspunsul final, il gasim pe el acolo. In capul mesei. In alb. Semet. Mandru. Sigur pe el. Sigur pe noi, pe ceilalti. L-am asezat acolo. Sau l-am lasat sa se aseze. E o diferenta. E o diferenta?

Proaspatul film al lui Marian Crisan, „Orizont”, e o aducere la zi a clasicei nuvele „Moara cu noroc” (1881) a lui Ioan Slavici si a nu mai putin clasicului film „La moara cu noroc” (1957, anul premierei de la Cannes) al lui Victor Iliu. O idee desteapta a adus impreuna cele doua pelicule intr-o seara de 1 februarie 2016, la mereu viul NCRR (Noul Cinematograf al Regizorului Roman) din cadrul MTzR. Intre cele doua proiectii, publicul a aplaudat parte din cele doua distributii, prezente in sala. Nu e putin lucru sa ai fata parte protagonistii (Constantin Codrescu, Ioana Bulca, Valeria Gagealov) unui film care s-a turnat cu peste 60 de ani in urma, prima productie romaneasca din istorie care a concurat pentru Palme d’Or. Dupa cum nu e deloc trivial ca, langa seniori, sa regasesti, pe acelasi parchet, parte din oamenii (András Hatházi, Rodica Lazar, Marian Crisan) care au realizat remake-ul, proiectat in avanpremiera nationala. Uneori, istoria se compune din intamplari simple, calde si placute.

Inapoi pe ecran. » restul articolului

Closer to Nae

Text aparut initial pe LiterNet

Desi bazat pe fapte reale (chiar pe neasteptat de multe fapte reale – merita vazut, pentru documentare, excelentul „Marele jaf comunist” al lui Alexandru Solomon), „Closer to the moon” e mult mai aproape de specia basmului decat de cea a filmului in cheie-realista. E drept, filmul lui Nae Caranfil reconstituie o poveste, o epoca, reinsufleteste personaje care au existat aievea, dar acest demers de reconditionare e un simplu pretext. Nu despre un jaf, nu despre comunismul violent al anilor ’50, nici macar despre cei sase oameni cu biografii spectaculoase, care un facut gest bizar, greu de inteles chiar si dupa 55 de ani, e vorba in prima superproductie romaneasca de limba engleza cu distributie hiper-majoritar anglo-saxona, ci despre cinema. Mai exact, despre cinema-ul hollywoodian. Inca mai exact, despre dragostea pentru cinema-ul hollywoodian a lui Nae Caranfil. » restul articolului