Category Archives: Nottara

Tot plecandu-l pe Godot

Text publicat in premiera de LiterNet

Ea. El. Oameni. Actori. Catrinel si Andi. Minciuna. Mai ales.
Ea. El. Constiinte. Dansatori. Andrea si Stefan. Adevar. Mereu.

*

In „Carousel”, Liliom moare si ajunge in Purgatoriu. Primeste intrebari in legatura cu lovirea Iuliei. Raspunde. Da sa place. „Sigur asta e adevarul?”. Se aude o inregistrare. Gandurile lui Liliom. Bratele loveau, inima iubea. MP3-ul din „Carousel”, dansatorii din „Iarna”. » restul articolului

O sugestie: Nottara la TNB

Ce ar fi daca Teatrul National din Bucuresti ar gazdui, pana la rezolvarea problemelor cladirii de pe Magheru, spectacolele din repertoriul Nottara? Fie toate intr-o singura sala, redenumita temporar Nottara, fie impartite in toate salile edificiului din Piata Universitatii.

E drept, TNB exista sub egida Ministerului Culturii, pe cand Nottara sub cea a Primariei Generale a Bucurestiului, dar avand in vedere gravitatea si urgenta situatiei cred ca o hotarare de Guvern poate rezolva aceasta nepotrivire financiara.

E important de spus ca TNB nu are, la acest moment, capacitatea de a programa spectacole seara de seara, in fiecare dintre cele 6 sali disponibile. Nu sunt suficiente titluri in repertoriu, suficienti actori si suficient personal de scena. Oamenii de la Nottara ar putea completa fix aceste lipsuri. S-ar putea, desigur, juca 7 zile din 7. » restul articolului

Gaura neagra a umanitatii

Articol publicat in premiera de LiterNet

Dupa ce am vazut „Acasa la tata”, mi-am amintit de „Portugalia”. Filmul lui Andrei Cohn si Mimi Branescu m-a trimis la piesa lui Zoltán Egressy si Victor Ioan Frunza. La scara mica, diferentele dintre Romania si Ungaria pica in derizoriu. Acelasi gust salciu, aceeasi umbra a ratarii, aceeasi speranta confuza tavalita in aburi de alcool ieftin, aceeasi caldura umana de-o insuportabila generozitate, de-o intolerabila naivitate, de-o fi bine, de-o fi rau, asa ne va fi mereu.

Nu sunt multe de spus ori de scris. Deschideti usa unei crasme satesti si veti intelege rapid ce e de inteles.

O lume moare. In caz ca a trait candva. Un om o priveste. Un calator. Personagiu, pe scena sau ecran, spectator, in sala, fiecare dintre noi, privilegiatii acestor site-uri, blog-uri, net-uri, in viata reala. » restul articolului

O scrisoare deschisa

Text publicat initial de LiterNet

Cu scuzele de rigoare, textul care urmeaza isi va dezvalui intelesul mai ales celor care au aplaudat deja extraordinarul spectacol „Vestul singuratic”, montat de Cristi Juncu la Nottara. Pe textul coplesitor al irlandezului Martin McDonagh, tradus incantator de Bogdan Budes, Juncu le ofera lui Florin Piersic Jr. (bucurandu-se de fiecare replica si de fiecare gest), Vlad Zamfirescu (dansand in ritm aiuritor pe ritmul comedie-drama-comedie-drama), Andi Vasluianu (tulburator si atasant, desi apasand o idee prea mult pe solutia bahica, cu precadere in marele monolog) si Ioanei Calota (entuziasmanta in scena lacului) sansa unor roluri cum nu multe au mai existat si vor mai exista in carierele lor. Cum de se poate rade atat de mult in ambianta celui mai nelinistitor spectacol din Bucurestiul clipei, e probabil marele secret al acestei piese pe care chiar se poate cladi the New Nottara
» restul articolului

Un pic cam prea prost

„E un duh bun pe scena aia. Il simti de fiecare data cand joci acolo”, spune Oana Pellea despre sala din Gradina Icoanei a Bulandrei. Unii vor spune ca e o inchipuire, altii ca e o auto-sugestie. Ca spectator pot spune atat: numarul de spectacole proaste vazute pe acea scena in ultimii 20 de ani e mai mic decat cel al degetelor de la o mana.

Ne mutam la un kilometru distanta, la bulivar’. Sala mare de la Nottara. Cand ati vazut ultimul mare spectacol acolo? „Lungul drum al zilei catre noapte” al lui Dabija si al Valeriei Seciu? „Printul negru” al lui Stefan Iordache? „Unde-i revolverul”? Celelalte spectacole cu Malaele? Au trecut ani multi. 10, poate chiar mai multi. Suficienti ca duhul bun sa plece in alte zari. » restul articolului