in Xtra

Ce-ti doresc eu tie, dulce Bucovina!

Hai-hui prin tara, cateva zile, cateva mii de kilometri. Iasi via Vaslui, Targu-Neamt, Durau, Rarau, Vatra Dornei, Vama, Suceava, pasul Tihuta, Sighisoara, Bucuresti. Impresiuni, idei, fragmente.

Asfaltul variaza de la impecabil (peste 50% din distanta parcursa) la mediocru (cu precadere in zona lacului Izvorul Muntelui/Bicaz, stie cineva care e denumirea exacta?!, si pe valea Bistritei, pana spre Vatra Dornei). E85, maretul drum care leaga Bucurestiul de Suceva, ramane una dintre cele mai prost gandite sosele din Romania, strutocamila cu 1&1/2 benzi pe sens marind major riscul de accidente. O autostrada, sau macar un drum cu 4 benzi cinstite, ar rezolva problema traficului, dar nu si pe cea a peisajului plicticos-repetitiv-enervant, care contrasteaza violent cu farmecul drumurilor ce se desprind, dincolo de Buzau, din sus-pomenitul european 85.

Diferenta dintre Moldova (Vaslui, Iasi, Neamt) si Bucovina (Suceava) e atat de pronuntata, incat ai senzatia ca Imperiul Austro-Ungar e inca in viata. Daca la capitolul case solide si inalte, gandul te poarta la sora de imperiu pe nume Transilvania, stii precis ca te afli in Bucovina atunci cand dai cu ochii, oriunde te-ai intoarce, de uriasi cai si rubensiene vaci descalecati, parca, din Legendele Olimpului. Vestea extraordinar de buna e ca, la o privire, e drept, rapida, dar totusi nu 100% superficiala, satul sucevean traieste, munceste, construieste, creste animale, culege fanul (din pacate, si polueaza masiv raurile si, desigur, taie in nestire padurea). Zona rurala romaneasca mai efervescenta nu cunosc.

Spre contrast, e dezolanta senzatia de abandon, lehamite, sfarsit de lume pe care ti-o imprumuta satele judetului Iasi (culmea, parca mai pricajite decat cele ale Vasluiului!), ce pare ca traieste exclusiv pe spatele faimosului sau oras de resedinta, urbe ce farmeca prin minunatul deal al Copoului (de ne-ratat stradutele, stradelele, fundaturile din zona bojdeucii lui Creanga) si prin aproape-socantul Palas Mall, excelent integrat dpdv peisagistic in prelungirea Palatului Culturii (poate cea mai faina dovada de arhitectura moderna din Romania), dar si enerveaza prin absenta cvasi-totala a placutelor de identificare a strazilor si a indicatoarelor rutiere de stricta necesitate.

Biserica-slagar a toamnei noastre televizuale, Catedrala Mitropolitana din Iasi, e genul de loc in care gandurile se umbresc, senzatiile amortesc si cam toate atributele fiintei religioase intra in adormire. Imaginati-va, va rog, aceasta secventa: o luni dimineata incantatoare, 40-50 de oameni asezati in sir indian la coada moastelor, 2 domni in echipament negru alaturi de acestea, unul cantand, celelalt palmand bancnotele pe care cam 2 din 3 inchinatori se simteau datori sa i le ofere. De filma Mungiu descrisa secventa, pesemne ca romanii verzi ar fi urlat 3 zile si 3 nopti pe seama fascistului Cristian. Asa, desprins din cruda realitate, fragmentul de viata mitropolitana nu e decat un ciob din sticla mata pe care o asezam cu iresponsabila sarguinta intre pseudo-credinta clipei si drumul cautarii lui Dumnezeu.

Mercantilismul si evaziunea fiscala au prins a se instapani si asupra marilor manastiri calugaresti ale Neamtului, Secului si Sihastriei, spatii unde mana larg intinsa a BOR-ului in foame de Catedrala Mantuitoare asasineaza orice forma de decenta. Ce splendid contrast ofera, celor cu timp de calatorie, maicile din Bucovina, care la Sucevita, Moldovita, Humor, ba chiar si la ultra-inconjurata-de-fioru’-poporului Voronet ofera bon de intrare si, adesea, multiple explicatii fermecatoare despre istoria locului, povestea bisericii ori semnificatia picturii.

O vorba aparte pentru faimoasa calugarita Tatiana de la Moldovita, o minune de om, a carei vorbire impanata cu citate din Biblie, Einstein ori Eminescu e capabila sa dea cu capul de toti peretii multe dintre prejudecatile cretinoide ce polueaza atmosfera crestinatatii de sute si sute de ani. Cine vrea sa afle de ce nu exista un conflict intre stiinta si religie, de ce Platon e de gasit pe pictura de exterior a foarte multor biserici ortodoxe, de ce postul si moastele nu prea conteaza in fata iubirii, de ce viata pe placul lui Dumnezeu inseamna munca, responsabilitate si minte vie, ar face bine sa viziteze, cand si cand, superba manastire bucovineana.

Asfixiat de invocarea cotidiana a mii de pseudo-exceptionalitati si false-unicitati mioritice, indraznesc sa cred ca spatiul geografic, cultural si spiritual al manastirilor din Bucovina reprezinta cu adevarat o valoare ce merita cultivata, admirata si promovata. O dimineata insorita de mai in curtea plina de verde a Sucevitei, vegheata de privirile pictate cu jumatate de mileniu in urma, e capabila, pesemne, sa ne impace trecutul, sa ne mangaie prezentul si sa ne umple de speranta viitorul.

Write a Comment

Comment