in Iasi - TN Vasile Alecsandri

Ce-ti pasa tie, hangiule?

FNT 2016
Text publicat in premiera de LiterNet

Un oras care exista de 1595 de ani. Un text de acum 265 ani. Un regizor dupa 42 de ani de la absolvirea facultatii. Venetia, „Cafeneaua” lui Carlo Goldoni, Silviu Purcarete. Cam vechi, domnule!

Cand Teodor Corban, in rolul hangiului, isi spune primele monoloage, realizezi ca radacinile sunt inca mai adanci. Pentru ca hangiul lui Goldoni e, la Purcarete si Corban, un nou (vechi?) Prospero. Un mag ce incearca sa reaseze lumea deraiata pe fagasul cel bun. Prospero. „Furtuna”. Piesa scrisa acum 5 secole si mai bine.

Cat despre don Marzio, ce-ar mai fi de spus, in afara de faptul ca, in versiunea Purcarete – Calin Chirila, e pur si simplu Diavolul? In cazul lui, pardon, al Lui, chestiunile sunt inca mai zdrobitoarea in ce priveste durata. E etern. N-are inceput ori sfarsit. Doar un prezent continuu si ubicuu. Nici nu mai realizam noi cat de prezent in tot si toate!

La Goldoni, lucrurile sunt simple si clare. Si daca n-ar fi, Purcarete le-ar face sa para asa. Pentru care marele regizor traverseaza o perioada a carierei in care simplitatea si claritatea in exprimare sunt primordiale.

„Cafeneaua” curge lin, bland si frumos. Ca un basm. Orice hiperbola, orice exces vizual sunt excluse. Mici artificii sonore, cateva poante nevinovate si, in rest, povestea. Pura si simpla. Povestea a doi barbati traversand oarece crize de personalitate si a doua sotii care ii vor reveniti la modul de functionare / existenta normal. Povestea unei infinite galerii de personaje ce incearca sa profite de slabiciunile, naivitatile, prostiile celor patru, sa se hraneasca din stangaciile lor, sa le amplifice defectele, sa le adanceasca neintelegerile, sa le transforme maruntele biografii personale, supuse greselii, dar si discretiei, in barfe de consum larg, numa’ bune de consumat de gura cea mare si hada si lumii. Si povestea unui om.

Un hangiu. Un mag. Un actor. Ce-ti pasa tie, hangiule? Ce-ti pasa de barbatii aceia care isi irosesc vietile? Ce-ti pasa tie de camatarii aceia fara scrupule? De patronii aceia de jocuri de nenoroc? De cei ce umplu lumea de minciuni? De ce nu esti ca ei? De ce nu taci? De ce te opui? Pe ce lume traiesti? De ce nu vrei sa intorci privirea? De ce nu vrei mai mult profit? Ce tot ne bati cu ideile dumitale fixe? Cu dorinta asta stupida de a salva oamenii chititi sa se nenoroceasca? De a opri raul, de a incerca binele? De a demonstra ca binele e posibil? Cine esti dumneata, hangiule, de unde, de cand, cu ce drept vii aici, acum, la noi, sa ne strici randuiala, sa ne dai lectii, sa ne arati cat de simplu ar putea fi?

Actorii spun replici. Scrise de dramaturgi. Pe un ton, intr-un tempo, dictate de regizor. Un actor stand pe o scena priveste spectatorii asezati pe fotoliile dintr-o sala. Intr-o tacere si nemiscare deplina, omul incepe sa vorbeasca. Cateva secunde, apoi cateva zeci, un minut, mai multe. Replici, intonatie, ritm. Si, uneori, ceva mai mult.

In seara reprezentatiei gazduite de Opera bucuresteana in cadrul FNT 2016, acel „mai mult” s-a intamplat. Hangiul, Prospero, Goldoni, Shakespeare, Purcarete. Langa ei, Teodor Corban, reusind rarisimul: actorul si spectatorii dau mastile la o parte. Un om le vorbeste altor oameni. Despre bunatate, despre vise, despre cinste, despre sentimente, despre slabiciuni, despre farmecul vietii traite in conditii de onestitate cu sine insusi si de respect si drag de ceilalti.

Cu un simplu gest, magul suspenda viata personajelor. Aidoma, un actor suspenda conventia teatrului. Vorbele, gesturile sunt ale lui, ale omului de pe scena. Pentru ei, pentru oamenii din sala. O clipa de sinceritate. Un gest (sublim?). Si apoi, desigur, intoarcerea la teatru.

TN Vasile Alecsandri Iasi
„Cafeneaua”
Text: Carlo Goldoni
Regie: Silviu Purcarete
Scenografie: Dragos Buhagiar
Muzica: Vasile Sirli
Video: Andrei Cozlac
Actori: Teodor Corban, Calin Chirila, Constantin Avadanei,
Andreea Boboc, Constantin Puscasu, Petronela Grigorescu, Ionut Cornila

cafeneaua

Write a Comment

Comment