in Documentar european

Ce vrem, de fapt, de la Facebook?

Cinepolitica 2018
Text publicat in premiera de LiterNet

„The cleaners”, a treia pelicula din competitie proiectata in cadrul Cinepolitica 2018, are marele merit ca ilustreaza exemplar enervanta cacofonie a dezbaterii publice pe tema cenzurii & manipularii prin intermediul retelelor de socializare.

Subiect de maxima actualitate, global in sensul cel mai propriu al cuvantului (observatia conform careia exista milioane de oameni in Myanmar care au cont pe Facebook, dar nu stiu ce e acela un e-mail e cat se poate de semnificativa), modalitatea in care zisa retea lansata de Mark Zuckerberg, plus Google, plus Twitter, plus YouTube & co aleg sa stearga anumite postari si sa nu se atinga de altele e cat se poate de serioasa.

Realizatorii „The cleaners”, Hans Block si Moritz Riesewieck, reusesc sa aduca in fata camerei mai multi dintre oamenii al caror job e sa verifice zilnic mii de poze si inregistrari video incarcate de utilizatori din lumea larga pe Facebook si sa decida daca respectivele postari incalca sau nu politicile firmei. Daca da, Delete. Daca nu, Ignore.

„Curatatorii de gunoi ai FB-ului” prezentati in film sunt filipinezi tineri, traitori in Manila, pentru care job-ul la marea corporatie e, pe de o parte, o certa sansa de iesire din saracie si, pe de alta, un exercitiu capabil sa-i marcheze pe viata, tulburandu-le amplu existenta. Nu e chiar lucru usor sa vezi zilnic imagini cu decapitari, cu sexualitate infantila, cu oameni luindu-si viata. 

Filmul se focalizeaza, o vreme, asupra lor, fara a preciza daca grupuri similare de „cleaners” exista si in alta parti ale lumii si fara a explica, in vreun fel, care este ratiunea pentru care FB sau Google pastreaza zisa meserie intr-un con de umbra deplin. Asta daca imbratisam ideea conform careia filtrarea pe care o fac tinerii filipenezi prezentati in film e „a dirty job” care n-ar trebui sa existe sau pe care oamenii din tari teoretic mai avansate civilizational se feresc sa o presteze.

Mergand pe aceasta ipoteza, nu e foarte clar ce ne facem, de pilda, cu politistii din aceleasi tari occidentale, care, de sute de ani, fac o meserie cel putin la dura, fiind expusi la lucruri cel putin la fel de tulburatoare, fara medierea vreunui ecran. Pana la urma, e sau nu e necesara impiedicarea manifestarii si multiplicarii raului, atat in realitatea imediata, cat si in mediul online?

Daca vom cadea candva de acord in privinta unui raspuns afirmativ la intrebarea anterioara, admitand, implicit, necesitatea existentei politiei, pe de o parte, si a zisilor „cleaners”, pe de alta, poate ca am putea avansa in dezbatere, gandind procedurile de filtrare a postarilor online. Procedurile si autorii acestei filtrari.

In forma prezentata in film, lucrurile se prezenta cat se poate de nelinistitor: oamenii chemati sa decida ce ramane pe FB, Twitter sau YouTube nu au, de fapt, pregatirea, varsta ori autoritatea legala ori morala de a lua deciziile pe care le iau. Ei sunt doar niste rotite care actioneaza semi-robotizat intr-un sistem de filtrare-cenzurare care pare mai mult decat necesar, dar pe care realizatorii filmului aleg sa-l diabolizeze nu pentru ca e prost implementat, ci pentru ca exista.

In acelasi timp, insa, partea finala a lui „The cleaners” semnaleaza, in mod justificativ, cazurile din  Myanmar in care Facebook a tolerat cantitati uriase de propaganda impotriva minoritatilor, care a facut posibila aparitia unor genociduri la scara larga. Pentru ca, pe cat e de capabila sa uneasca oameni, sa darame bariere, sa ignore frontiere, reteaua sociala e la fel de capabila sa propage mesajele de ura, de razboi, de moarte.

Problema este ca, pentru a preveni cele descrise in pasajul anterior, ar fi nevoie de inca si mai mult control al postarilor de orice fel, de inca si mai multi oameni angajati pe jobul de „online cleaner”, de inca si mai multe constiinte potential distruse de intalnirea cu manifestarile potentate de tehnologie ale abjectiei umane.

Ce e de facut, asadar? Desigur, in afara de a-l ironiza, injura, diaboliza pe Zuckerberg, minimalizand, prin exagerarea (eh, da, se poate si asta) lucrurilor pe care nu le poate face, acele actiuni pe care chiar le-ar putea face. Mai multa sau mai putina filtrare? Facuta de cine? De algoritmi de inteligenta artificiala sau de oameni? De oameni din California sau din Manila? De oameni pregatiti in graba, de IT-isti de experienta, de psihologi sau de oameni cu educatie juridica, eventual angajati in institutii publice avand fix rolul de a igieniza Internetul? Cum? Interventie asupra Internetului din partea statului? Cenzura? Sistem represiv?

O tehnologie radical noua, cu un efect ultra-rapid asupra unei proportii uriase din omenire, ridica probleme dure, complicate, complet noi, la care nu exista raspunsuri vechi ori facile. The cleaners rateaza, in buna masura, sansa unei dezbateri, oglindind nerabdaarea isterica a societatii.

 

„The cleaners”
Germania & Brazilia & Olanda & Italia & SUA 2018
Regie: Hans BlockMoritz Riesewieck
Scenariu: Hans Block, Moritz Riesewieck, Georg Tschurtschenthaler

Write a Comment

Comment