in Fictiune european

Ceci n’est pas un film!

Les films de Cannes à Bucarest 2016
Articol publicat in premiera de LiterNet

Exista un utilizator imdb.com care spune ca si-a creat cont pe cel mai cunoscut site de cinema al lumii pentru a marca o stea din zece in dreptul „Ma loute” si pentru a le spune oamenilor sa nu mearga la acest film.

Inaintea primei proiectii a peliculei din cadrul  Les films de Cannes à Bucarest 2016, Iulia Blaga a povestit publicului din CinemaPro ca filmul i-a impartit in doua tabere apasat opuse pe criticii de la Cannes, fapt ce a condus la desfiintarea sa de catre NY Times, respectiv la ovationarea sa de catre parte din presa franceza.

Exista numerosi buni-vorbitori de limba franceza care n-au auzit niciodata de cuvantul loute, dupa cum exista nu putini cinefili experientati care n-au mai avut parte niciodata de genul de cinema propus de cel mai recent produs al lui Bruno Dumont. Daca in privinta cuvantului, net-ul produce oarece opinii in sensul unei traduceri de tipul „draga mea”, „iubirea mea”, „lupoaica mea draga”, in privinta creatiei cinematografice lucrurile raman in ceata.

Dincolo de banalitatea enuntarii subiectului (o familie aristocrata, produs degenerat al unei serii respectabile de incesturi, isi petrece sejurul obisnuit de vara in casa de vacanta de la Canalul Manecii, interactionand cu o familie de localnici saraci, care se ocupa cu recoltarea fructelor de mare, transbordarea bogatilor si uciderea intru degustarea a acestora), multe fraze coerente nu s-au prea spus. Si nici nu cred ca s-ar putea spune despre o opera de arta care are ritmul si cursivitatea unei piese muzicale post-post-moderne, ancorarea in real pe care o au visele unui bebelus si dorinta de a contraria a unui adolescent super-nabadaios.

Ironia mustind de absurd a scenariului lui Dumont, excelent sustinuta de o distributie in care stralucesc atat „greii” Fabrice Luchini si Juliette Binoche, cat si debutantii absoluti Raph si Brandon Lavieville, creeaza gag dupa gag dupa gag. Aproape ca nu exista tema a cinema-ului de acum si de aiurea care sa nu fie bifata de hohotul Dumont-ian. Gaunosenia vietii bogatilor (when Cehov meets Bunuel), fatarnicia angelismului saracilor (multiple aluzii ireventioase la neo-realismul italian), ambiguitatea preferintelor sexuale, taxand deopotriva prostia prejudecatii si ipocrizia prea-indelungatei auto-interogatii pe subiectul propriei identitati, ridicolul bigotismului sunt doar cateva dintre temele unei pelicule ce pare capabila sa nasca interpretari nenumarate. Pesemne ca orice noua vizionare, desi greu digerabila, ar adauga noi si noi sensuri.

Indigestia provine din tipul de umor folosit de Dumont. Absurd, non-comic, anti-comic. „Acesta nu e umor!”, iti vine sa exclami. De fapt, pe urmele lui Magritte (supra-realist, deh!), s-ar cuveni concluzionat: „Acesta nu e un film!”.

„Ma loute”
Germania & Franta 2016
Regie & Scenariu: Bruno Dumont
Imagine: Guillame Deffontaines
Actori: Fabrice Luchini, Juliette Binoche, Raph, Brandon Lavieville, Valeria Bruni-Tedeschi

ma-loute

Write a Comment

Comment