Com(m)’on, people!

FNT 2016
Text publicat in premiera de LiterNet

O lege: 571 din 2004. Un concept: whistleblower. O traducere: avertizor de integritate. Cine dracu’ face o piesa de teatru, sa-i zicem “Oameni obisnuiti”,  dintr-o lege, un concept si o traducere? Cine s-o scrie? Cine s-o joace? Si, mai ales, cine sa cumpere bilet si s-o priveasca, inteleaga, aplaude? Gianina Carbunariu si parte din trupa Teatrului National Radu Stanca din Sibiu sunt raspunsurile la primele doua intrebari. De raspunsul la a treia intrebare depind multe.

Pornind de la povestile reale a 8 oameni, britanici, italieni si romani, care, in anii de pe urma, au ales sa nu taca in fata mizeriilor intamplate in firmele / spitalele / azilele / institutiile, de stat ori particulare, pentru care lucrau, Carbunariu creeaza un text exceptional care ar merita ascultat si discutat de cat mai multi contemporani. Daca tot vorbim insistent in ultima perioada de teatru social, atunci poate ca ar merita facut pasul urmator si organizat un turneu national pentru astfel de spectacol, al carui potential nelinistitor e dinamita curata.

Cum altfel ar putea fi, intr-o lume a lamentatiei, a delasarii, a frazelor de genul “n-avem ce face, n-ai cum sa te pui cu sistemul, nu vezi ca toti fac la fel?”, constientizarea faptului ca exista oameni, nu supermani, nu batmani, oameni, doar oameni, care au ales si aleg sa nu inghita, sa nu taca, sa nu isi mute privirea din fata adevarului urat-mirositor pe care viata li l-a asezat in fata? Cum altfel ar putea fi, intr-o lume visand la liniste, la ignoranta, la interesul propriu si nimic altceva, constientizarea faptului ca mare parte din lucurile care ne amarasc vietile astea egoist-inchinate eului si familiei inconjuratoare ar putea fi rezolvate fix de noi, de-am indrazni sa credem, de-am indrazni sa ne tulburam confortul autist pe care ne mintim numindu-l fericire?

Imensul merit al spectacolului de la Sibiu este ca, desi apasa pe neajunsurile legislatiei care, in Marea Britanie, Italia si Romania, protejeaza, mai mult sau mai putin, statutul avertizorilor de integritate, desi semnaleaza situatiile unde sistemul, etern invocat de lasa lene populara ca motiv al non-combat-ului, chiar e puternic si amenintator, desi ia in considerare tot acest context prea rareori favorabil, asaza totusi pe primul plan responsabilitatea individuala.

Asaza pe primul plan valorile umane elementare conform carora linistea si confortul nu pot veni cand taci in fata raului, ci cand raul e demascat si inlaturat. Asaza pe primul plan infioratoarea (sper!) constatare ca aura de erou pe care o capata cei care se lupta impotriva coruptiei e data, pe de o parte, de puterea coruptilor, si, pe de alta, de nepasarea complice a altora, multi, ne-corupti, ne-pasatori. Asaza pe primul plan contradictia esentiala a timpurilor (era sa scriu parenting-ului) moderne, care, desi promoveaza ca principii teoretice, de transmis generatiilor tinere, cinstea, empatia, dorinta de dreptate, practica descurcareala, urmarirea exclusiva a propriului interes, acomodarea cu raul.

Oricat ar suna de exaltat, de nerezonabil, de naiv, “Oameni obisnuiti” ar trebui plimbat prin tara si jucat in fata cat mai multor oameni. Functionari publici, liceeni, bogati, saraci, locuitori ai marilor orase, ai targurilor prafuite, ai satelor uitate, public cat mai variat si cat mai numeros. Daca exista o functie sociala a teatrului, daca exista un rol educational pe care el trebuie sa il joace, atunci acesta e spectacolul potrivit pentru a fi asezat in fruntea distributiei.

TN Radu Stancu Sibiu
“Oameni obisnuiti”
Text & Regie: Gianina Carbunariu
Scenografie & Video: Mihai Pacurar
Documentare video: Veioza Arte – Tania Cucoreanu, Andrei Ionita
Muzica: Bobo Burlacianu
Actori: Ofelia Popii, Mariana Mihu, Dana Talos,
Marius Turdeanu, Florin Cosulet, Ioan Paraschiv