Text publicat în premieră pe LiterNet
Textul următor privește filmul Zavera (regia: Andrei Gruzsniczki), ce va fi lansat pe 29 noiembrie pe ecranele patriei, și conține numeroase spoilere.
Ștefan (Dorian Boguță). Un bărbat la 50 de ani. O tură cu bicicleta în pădure alături de cel mai bun prieten, Nic (Șerban Pavlu). Prieteni din copilărie, parteneri în afaceri (Nic pare a fi patronul lui Ștefan). Nic schimbă neașteptat direcția de mers, dispare în pădure.
Ștefan îl strigă, îl caută, îl găsește. Întins pe pământ, inert, mort. “Insuficiență cardiacă care a dus la infarct” avea să îi spună, după înmormântare soția lui Nic (Ana Ioana Macaria).
Zavera ni-l prezintă pe Ștefan în 7 dintre cele 19 zile ce urmează acestui deces cu totul neașteptat. Zilele sunt numite, în film, gimnopedii. Dexonline ne cumva luminează: “serbări celebrate anual la Sparta în cinstea lui Apolo, cu dansuri de bărbați și copii goi”. Melomanii adaugă: “trei compoziții de pian ale francezului Eric Satie”. Rostul folosirii cuvântului în contextul filmului refuză să se arate.
Camera lui Tudor Vladimir Panduru îl urmărește pe Ștefan în stilul în care camera lui Viorel Sergovici îl urmărea pe Viorel (Cristi Puiu) în Aurora. Ca și în capodopera lui Puiu, facem marcaj ultra-strâns personajului principal și îl însoțim în prestarea unor acțiuni al căror sens ni se va dezvălui mai târziu sau niciodată.
Compania lui Ștefan ne dezvăluie un om profund interiorizat, cu maniacale nevoi de curățenie (tomberoane mai curate decât cele din curtea eroului nostru nu sunt de găsit nici la magazin!), ordine și control, obișnuit să își aranjeze viața în cele mai mici amănunte. Pușca e ștearsă cu meticulozitate, dosarele și pixurile sunt împinse mereu la locul lor, cele două fiice se cuvine să primească doar educația anume gândită pentru ele de tatăl lor (ce le livrează acestora, printre altele, cuvinte rare, aflate din rubrica zilnică de pe Radio România Cultural pe care o ascultă cu religiozitate).
Într-o secvență antologică, intens potențată de impecabilul univers de sonor realizat de Dana Bunescu (sound designer), Ștefan ne urcă pe culmile disperării / enervării eliberând aerul, turtind zgomotos și așezând în tomberonul potrivit câteva recipiente casnice. Din păcate, Bunescu nu poate face minuni atunci când vine vorba de problemele de dicție ale lui Dorian Boguță, care produce câteva replici complet neinteligibile (asemenea întregului film, prestația sa non-verbală e infinit superioară momentelor de dialog).
Moartea lui Nic aruncă în aer controlul pe care Ștefan își închipuia că îl are asupra vieții sale și a celor din jur. Explicit (prin prezentarea jenei financiare în care se află compania unde lucrează și al cărei patron toată se așteaptă să devină) și subtil (prin sugerarea aventurii, nu știm cât de extinse în timp, pe care soția sa (Ioana Flora) ar fi avut-o cu Nic în apartamentul de serviciu al acestuia, a cărui cheie soția pare că o are și în al cărui balcon se află o plantă identică cu cea din propriul său apartament), scenariul lui Andrei Gruzsniczki și Mircea Stăiculescu (consultant: Lia Bugnar) ne fac părtași la degringolada eroului principal, pe cale să își piardă, dintr-o lovitură, și carieră, și familie, și prieten.
Colac peste pupăză, mama sa văduvă (Coca Bloos), cu care Ștefan are o relație ce amintește de raporturile pe bază de sacoșe, instalatori și efigia polemică a tatălui dispărut dintre Romeo (Adrian Titieni) și mama acestuia (Alexandra Davidescu) din Bacalaureatul lui Cristian Mungiu, traversează și ea un mic episod de criză medicală. Hăituiala taciturnului nostru erou e deplină.
De-ar fi doar această suprapunere puțin credibilă, totuși, de necazuri și revelații, scenariul Zaverei s-ar fi păstrat la un nivel decent. Există, însă, din păcate, multe alte probleme. Una dintre ele: personajele secundare.
De pildă, cel al contabilei de la firmă (Medeea Marinescu) a cărei relaționare cu potențialul nou patron e profund nerealistă. Deși situația companiei pare neagră, ea preferă să îi așeze lui Ștefan un biblioraft în brațe și să îi livreze, ulterior, informații cu țârâita pe un ton țâfnos, de nimic justificat. Dpdv telefon mobil, acesta îi e mereu închis, dar are mesagerie vocală (ca mai nimeni din Bucureștiul anului 2019).
Dar cea mai mare dintre problemele scenariului și dialogurilor e felul în care acestea înțeleg să livreze spectatorului informații de care se presupune că acesta ar avea nevoie. Aici, comparația cu Aurora începe să strivească Zavera. Ceea ce Cristi Puiu înțelegea să introducă incomplet, fragmentar, misterios, neinteligibil, reproducând în cheie impecabil realistă întâlnirea dintre un om (personajul central al filmului) și un altul (spectatorul care îl însoțește într-o porțiune a vieții sale), Andrei Gruzsniczki alege să livreze grosolan, prin dialoguri perfect artificiale, șușotite de parte dintre personajele secundare în cele două scene de parastas ce pastișează, neinspirat, cadre din Sieranevada.
În aceeași notă, pe cât de subtil reușește să strecoare în film ideea adulterului prin vizita tăcută în apartamentul-secret al decedatului, pe atât de strident-necredibil alege Gruzsniczki să verbalize angoasele pe această temă ale lui Ștefan, în scena când acesta vizitează o fostă colegă de facultate a celor doi presupuși amanți (Ioana Abur) sau în cea în care cere cu vehemență unui medic de salvare să se intereseze dacă clinica privată pentru care lucrează aceasta prestează și teste de paternitate (din nou, accesul la Internet pare încremenit în epoca în care telefoanele mobile aveau mesagerie vocală).
În fine, umbra Aurorei dă, involuntar, o ultimă lovitură, atunci când eroul principal se prezintă, la cel de-al doilea parastas, cu pușca din dotare. Ceea ce amenința să devină scena unei descătușări verbal-sangvine și a unei reglări de conturi spectaculoase, se transformă într-o vendetta eșuată ce nu reușește decât să scoată în evidență lipsa de credibilitate a personajelor mamei lui Nic (Liana Mărgineanu) și a colegului de firmă jucat de Dan Tudor.
Dincolo de vizitarea conștiinței unui personaj aruncat, pe neașteptate, pe marginea prăpastiei, Zavera ar fi avut șansa de a produce și un interesant comentariu social, adresat lumii nouveau riche-ilor din marile orașe ale României prezentului, zidiți în bula prosperității lor materiale (despre care toate apartamentele și casele filmului depun mărturie), confiscați de felurite complexe de superioritate morală (vezi raportarea eroului principal și a soției lui la părerile social-politice ale tatălui ei), gata oricând să-i privească în foarte sus în foarte jos pe toți cei care nu sunt din lumea lor (vezi depărtarea aseptică dintre Ștefan și gunoierii de pe stradă ori ordinele pe care soția le strecoară, printre dinți, fetei de la catering-ul celui de-al doilea parastas). Din păcate, bunele premise se transformă prea puțin în fapte, producând, până la urmă, un film mai degrabă definit de citatele stilistice eșuate.
Zavera
România 2019
Regie: Andrei Gruzsniczki
Scenariu: Andrei Gruzsniczki, Mircea Stăiculescu
Consultant scenariu: Lia Bugnar
Imagine: Tudor Vladimir Panduru
Sunet & Montaj: Dana Bunescu
Muzică: Cristian Lolea
Actori: Dorian Boguță, Ioana Flora,
Medeea Marinescu, Ioana Talașman, Maria Talașman,
Șerban Pavlu, Coca Bloos, Liana Mărgineanu,
Richard Bovnoczki, Ioana Abur, Florentina Năstase,
Dan Tudor, Ana Ioana Macaria, Ioan Isaiu, Silvia Năstase
