FNT 2016
Text publicat in premiera de LiterNet
Henrik Ibsen, 1882, Norvegia. Arthur Miller, 1950, Statele Unite. Claudiu Goga, 2016, Romania. Genealogia spectacolului “Un dusman al poporului” de la Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi. 134 de ani de istorie. Dincoace si dincolo de Ocean, in sudul si in nordul Europei. Un mare text, doua adaptari ale sale. Doi mari dramaturgi, un regizor inteligent, proaspat, curajos.
Un barbat, un doctor, descopera un adevar incomod: apa e otravita. Apa pe ale carei calitati se bazeaza statiunea balneara ce asigura finantele orasului. Daca apa e otravita, statiunea se inchide pentru doi ani si orasul redevine sarac. Adevar sau otrava? Un om si adevarul sau dovedit stiintific sau o comunitate si frica sa in fata necunoscutului / schimbarii / adevarului dovedita sociologic?
“Toti cei care ti-au aratat aseara cat te urasc stiu ca ai dreptate!”, ii spune socrul cel bogat doctorului cel insingurat. “Tu vrei sa iti tradezi familia de dragul unor principii?”, ii arunca ziaristul independent part-time aceluiasi doctor.
Carevasazica, poporul stie care e adevarul, dar, de dragul propriului interes, alege sa il nege si sa il sacrifice pe cel care indrazneste sa i se opuna. Sa fie o intamplare ca precedenta montare a lui Claudiu Goga la Nationalul iesean a fost “Vizita batranei doamne” a lui Dürrenmatt? Carevasazica, atunci cand nu e rost de argumente, se practica santajul cu familia. Suntem morali, ne pasa de ceilalti, credem in vreun Dumnezeu, dar toate pana la, ma-ntelegi, familie. Va suna cunoscut?
Parasit de prieteni, abandonat de presa servila, in razboi cu fratele primar, doctorul incearca sa-si transmita mesajul intr-o adunare publica. Printr-o miscare de manual, adversarii ii deturneaza intentia si transforma mitingul intr-un prilej de linsaj public. Palcuri bine-organizate confuzeaza si atata multimea, televiziunile pun umarul la mistificare, individul altfel e acoperit de flegme. Va suna cunoscut?
Doctorul e si directorul medical al statiunii balneare. Descoperirea sa intra in contradictie nu doar cu interesele financiare ale comunitatii in care traieste, dar si cu cele ale firmei unde lucreaza. S-ar cuveni sa taca. N-o face. E amenintat cu demiterea. E un whistleblower. Un avertizor de integritate. Un om curajos, a carui incercare de a-si apara demnitate si de a rosti adevarul e platita printr-o viata intesata cu dificultati si vidata de prieteni. Asta desi in zilele noastre, in anumite tari, whistleblower-ul e protejat de lege (“Oameni obisnuiti”, excelentul spectacol de la TN Radu Stanca din Sibiu al Gianinei Carbunariu, si el prezentat in FNT 2016, e o referinta consistenta pe acest subiect). Doctorul e demis, copiii ii sunt aruncati afara din scoala. Agreate de massa furioasa, gestul demiterii si cel al evacuarii din scoli sunt efectuate de oameni marunti, jenati, care spun ca le pare rau, dar n-au ce face. Va suna cunoscut?
Doctorul e un om. Are slabiciuni. Dubii. Santajul cu familia aproape ca il indoaie. Constantin Puscasu transfera personajului zbuciumul ce ne-ar putea face sa intelegem ca nu e un robot acela pentru care viata unor necunoscuti e mai importanta decat tihna vietii propriilor copii. De partea cealalta, cei doi mari exponenti ai raului, primarul (Teodor Corban) si socrul (Adi Carauleanu), emana forta, incredere in sine si in propriile metode. Cei doi actori au insa stiinta de a ne lasa de vedem dincolo de masca impozanta. Ambilor le e frica. Ambii se mint cu binele pe care il fac orasului, cu faptul ca, dincolo de oarece potlogarii marunte, sunt, totusi, niste oameni buni, empatici, morali. Va suna cunoscut?
“Coruptia ucide!”, urla doctorul un adaggio preluat de Goga de pe strazile inundate de oamenii ingroziti de Colectiv. Deseara, se implineste un an. O seara de vineri, tot pe vremea FNT-ului. Seara care a oprit 64 de vieti, a distrus alte cateva sute si a rostogolit la vale, printre urlete de groaza, mii de intrebari. Unele dintre ele au rupt zidurile tacerii si minciunii. Dezinfectantii diluati si bacteriile ultra-concentrate sunt apa noastra otravita. Ne-am comportat altfel decat multimea de acum 134 de ani?
Regula nespusa spune ca locul teatrului social este, in Romania momentului, mai degraba in underground. Chiar si cand vorbim de spectacolele din portofoliul teatrelor de stat, regizorii prefera salile mici, studio, unde se bazeaza pe apropierea mai mare de spectatori. Cu “Un dusman al poporului”, Claudiu Goga si Nationalul iesean aduc revolta pe scena cea mare, in prime-time, in mainstream. Personajele miscandu-se in costume gri, printre mobile ca de Ikea, pot fi, sunt fiecare dintre noi. Efectele video ale lui Andu Dumitrescu dezvrajesc manipularea televizuala in ale carei brate ne ascundem seara dupa seara.
Subversiv, curajos, contondent, necrutator, “Un dusman al poporului” e marea revelatie a acestui FNT. Alaturi de “Oameni obisnuiti”, el formeaza binomul-omagiu pe care teatrul il ofera memoriei celor 64 si curajului celor care incearca sa dezvaluie minciunile, tacerile, lasitatile, coruptia ce au facut posibile sinistrul din 30 octombrie 2015 si altele multe, mute, tacute, in desfasurare. Cele doua spectacole ar trebui trecute in programa de invatamant obligatorie a oricarui liceu. Abia apoi vom putea vorbi de speranta.
TN Vasile Alecsandri Iasi
“Un dusman al poporului”
Text: Arthur Miller, adaptare dupa Henrik Ibsen
Regie & Traducere: Claudiu Goga
Decoruri & Video: Andu Dumitrescu
Costume: Lia Dogaru
Actori: Constantin Puscasu, Teodor Corban, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu,
Andreea Boboc, Adi Carauleanu, Ionut Cornila, Dumitru Nastrusnicu,
Petronela Grigorescu, Pusa Darie, Flavius Hotaranu, Gabriel Anton
