Text publicat in premiera de LiterNet
Exegeza titlului in engleza, “Much ado about nothing”, al proaspetei premiere de la Teatrul Comedie accentueaza asupra omonimiei, din vremea lui Shakespeare, intre cuvintele “nothing” (“nimic”) si “noting” (sensuri multiple, printre care “notita”, “observatie”, “veste auzita urmare a trasului cu urechea”, “barfa” si actiunile asociate acestor substantive). O bogatie de sensuri, asadar, pe care “Mult zgomot pentru nimic”, versiunea Andrei Serban 2018, o onoreaza in chip cat de se poate de convingator.
Vreme de 3 ore, pe scena, in sala, pe culoarele, in foaierul, pe scarile, in toaletele, in culisele, in curtea venerabilei institutii din Centrul Istoric, Serban si oamenii lui produc una dintre cele mai spectaculoase intamplari teatrale ale Bucurestiului ultimelor decenii.
Teatru & cinema & dans & muzica. Comedie de moravuri & drama psihologica & comedie bufa & satira politica & comedia dell’arte & tragedie & teatru-dans & comedie romantica. Whatsapp & breaking news & reality show & talk-show. Lavaliere & microfoane cu stativ. Camere fixe (in sala, pe scena, in culise) & camere mobile (unde cu gandul nu v-ati gandi). Reflectoare & lumini de scena & lumini de sala & lanterne de mobil, lanterne de pe vremuri. Transmisiuni video live & inregistrari video (featuring Andrei Serban, aparitie cameo in stil Hitchcock). Actori dialogand & actori rostind spre camera & actori rostind spre public & actori dialogand cu publicul.
Intr-un spectacol obisnuit, Andu Dumitrescu ar lucra ca scenograf. In Zgomot-ul lui Serban, el binemerita un premiu pentru montaj video. Live! La UNITER sau la Gopo? Chiar, care dintre cele doua respectabile entitati artistice ar trebui sa omagieze, fie si printr-un premiu fara-de-categorie, pasionanta insinuare a cinema-ului in teatru pe care o reuseste premiera de la Comedie? Paranteza: Numele celor 3 cameramani care alearga in toate directiile si asigura buna parte din identitatea vizuala a spectacolului isi binemerita locul pe afis. Paranteza inchisa
La “Vaduva vesela”, Andrea Gavriliu a uluit si scandalizat printr-o coregrafie a ansamblului care a adus in Opera Nationala Bucuresti un taifun de aer proaspat. La “Mult zgomot”, Stefan Lupu (pe care Gavriliu l-a coregrafiat in genialul “Zic Zac”) nuanteaza gratios-pontos fiecare miscare individuala si propune cateva momente de grup memporabile (finalul y compris).
Doina Levintza (costume) si Raul Kusak (muzica live) completeaza caré-ul de meseriasi pe care se sprijina transformarea in realitate a imaginatiei ultra-luxuriante a lui Andrei Serban (omul asta viseaza, la 75 de ani, atat de colorat, de indraznet, de liber, incat orice tanar capabil de admiratie starnitoare de auto-perfectionare ar trebui sa ia notite!). Creatiile lor, desi mici capodopera luate individual, au o capacitate teribila de a se integra in ansamblu, capatand prim-plan si coborand in plan secund dupa nevoile intregului.
Cel mai important efect al felului in care functioneaza imaginea, miscarea, sunetul si lumina e increderea pe care o ofera actorilor. Diversitatea neobisnuita de mijloace de comunicare cu publicul le ofera acestora sansa de a experimenta, la randul lor, multiple forme de exprimare.
Nu cred ca Emilian Oprea, de pilda, sa mai aiba in repertoriu un rol care sa-i permita atatea jonglerii, care mai clovneresti, care mai serioase, ca cel al lui Benedick. Omul straluceste, pur si simplu, prada unei bucurii de a (se) juca aproape copilaresti. E si cazul partenerei lui de scena (cel putin in versiunea distributia din cea de-a doua avanpremiere, cea de pe 25 iunie), Ioana Flora, aka Beatrice. Cuplul celor doi ofera un regal de teatru jucat din inima, din talent, din entuziasm, din dorinta, din putinta.
Liviu Pintileasa navigheaza istet intre puseuri de Prospero, Don Corleone si nea Nae Ipingescu. Lucian Ionescu il duce pe Claudio pe lungul drum de la Romeo la fantele de Dorobanti. Anghel Damian e micul diavol din fiecare basm, un fel de anti-Prospero cu ochelari fumurii si baston de invalid. Dragos Huluba secondeaza savuros in rol de Sancho Panza al Raului etern. Chipul, privirea, rostirea Ancai Dumitra din momentul tragic al spectacolului vor bantui vreme indelungata. Alexandru Conovaru bifeaza imaginea tatalui atent la imagine, neatent la copii. Dan Radulescu, Serban Georgevici si Mihai Nita marcheaza hat-trick-ul pe care Serban tine sa il marcheze, poate putin prea repetitiv-ostentativ, in poarta mai-mereu-infumurat-prostesc-goala a autoritatilor de orice fel. Ana Bianca Popescu, Andreea Samson si Flavia Giurgiu formeaza in chip convingator tripleta feminina ce sprijina caruselul barfelor, soaptelor, susotelilor. Alex Bogdan e revelatia, actorul bun la toate, Ariel-ul lui Andrei Serban.
Dar ce fel de Furtuna e acest Mult Zgomot? Ce ne spun aceasta etalare impresionanta de mijloace de expresie artistica, aceste evolutii actoricesti imbibate de entuziasm, bucurie si pofta, acest teatru-sampanie cotropind & renovand intreg Teatrul de Comedie?
Traim prea mult, din ce in ce mai mult, pe baza de soapta auzita la colt de strada, citita la comment de postare. Uram pe baza de zvon, iubim pe baza de barfa. Suntem obsedati de marturisiri obtinute ilicit, de servicii care asculta, de date personale furate, tranzactionate, abuzate. Ne dam in vant dupa reality show-uri, urlandu-ne dreptul la intimitate. Abuzam camerele video, aparatele foto, microfoanele, tastaturile pentru a ne exhiba sentimentele, umorile, urile. Vanam like-urile, dam ban hater-ilor. Totul pe repede inainte, totul pe nerasuflate.
Si, totusi, fuga aceasta fara destinatie, fara sfarsit, zgomotul acesta alb (priviti cu luare afisul!), adica aleator, poate duce la tragedie. Cand Hero priveste sala, inlemnim. Cand, in mijlocul carnavalului, cineva opreste muzica si demasca iresponsabilitatea, suntem goi. Toti, absolut toti s-au predat plasei de zvonuri tesute de Don John-ul anti-Prospero. Singur Calugarul ii ia apararea fetei abandonate, umilite, injosite. Si el vorbeste despre cum e sa il privesti pe cel de langa tine si sa ai incredere in el. Atat! Apoi, carnavalul poate sa reinceapa.
Andrei Serban e un Prospero trist (se poate altfel?). Altadata in chip de drama ori de tragedie, acum cu ajutorul comediei, el nu inceteaza, spectacol de spectacol, an dupa an, sa aseze pe scena oglinda. In ea vedem tot ce suntem si tot ce am putea fi. Apoi realizam ca totul nu a fost decat o iluzie si la ne intoarce la ce ne place, cum ne place.
Comedie
Sala Mare
“Mult zgomot pentru nimic”
Text: William Shakespeare
Traducere: Lucia Verona
Adaptare: Daniela Dima & Andrei Serban
Regie: Andrei Serban
Regie secunda: Daniela Dima
Regie asistenta: Dorina Chiriac
Decor & Video: Andu Dumitrescu
Coregrafie: Stefan Lupu
Costume: Doina Levintza
Muzica: Raul Kusak
Actori: Emilian Oprea, Ioana Flora,
Liviu Pintileasa, Alex Bogdan, Anca Dumitra,
Anghel Damian, Dragos Huluba, Flavia Giurgiu,
Alexandru Conovaru, Ana Bianca Popescu, Andreea Samson,
Dan Radulescu, Serban Georgevici, Mihai Nita
