Text publicat in premiera de LiterNet
Chiar, de ce el? Cum poate o femeie (Ana Ularu, aparitie de 1 minut mult inaintea genericelor de inceput) sa il prefere pe el, pe Sebastian (Radu Iacoban), amantul cu look, haine, freza si intonatie de pusti complexat din provincie (Tulcea), macho-ului neras, nedormit, neimblanzit (Alexandru, aka sotul – Serban Pavlu), cu apartament cool in zona zero a Bucurestiului (Icoanei – Mosilor)?
Cum poate ea sa aiba o aventura cu anti-eroul asta caricaturizat la greu de scenariul lui Andrei Cretulescu ce ii ofera lui Iacoban sansa (probabil unica) de a juca un soi de personaj de desen animat, bun sa enerveze si sa incaseze?
In ciuda aparentei de comedie neagra, invaluita intr-un aer cautat artificial, “Charleston” are ca principal scop incercarea personajului lui Serban Pavlu de a raspunde la aceasta teribila enigma. Din acest punct de vedere, debutul in lungmetraj al fostului critic de film e mai aproape de specia dramei psihologice, spre care de altfel vireaza consistent in partea sa finala. Fara a renunta, chiar si atunci, la umorul fara de care cinema-ul lui Cretulescu (deschis de seria de scurt-metraje comic-noir-e “Bad Penny”, “Kowalski”, “Ramona”, “Sapte luni mai tarziu”) e de negandit.
*
Boschetarul cu pipa. Asteptand pe una dintre strazile vechiului Bucuresti, pe care camera lui Barbu Balasoiu (“Sieranevada”) il onoreaza cu unele dintre cele mai faine cadre turnate de la Caranfil si videoclipurile lui Jurjak incoace. Apropo de omul “Filantropicii”, cu el imparte Cretulescu, dintre regizorii romani, capacitatea de a confisca spectatorul pentru doua ceasuri si de a-l face sa traiasca, sa priveasca, sa gandeasca, sa rada dupa propriile reguli si conventii. Asteptati cu incredere intermezzo-ul dintre cele doua parti ale “Charleston”-ului pentru o rapida lamurire. Si nu ratati boschetarul cu pipa!
*
Greu de spus ce e mai buna: imaginea sau muzica. Cu exceptia copertelor de inceput si sfarsit, Balasoiu ne prezinta realitatea printr-un filtru multicolor ce aproape ca da corporalitate luminii. Creatia originala a lui Massimiliano Nardulli si play-list-ul ales, cel mai probabil, de regizor fac deja senzatie pe youtube. Totul, pe rosu.
*
Toate aplauzele pentru trupa de actori care asigura rolurile secundare si aparitiile cameo (Emilian Oprea e protagonistul unui gag de cateva secunde, Rodica Lazar si regizorul himself sunt personajele unui tablou nocturn, cu pardesiu, parc, reflector si tigara). Un plus pentru formidabilul cuplu de parinti ai fetei (Victor Rebengiuc & Ana Ciontea) intr-o secventa omagiu & ironie la adresa Noului Val.
*
Lasam in urma Bucurestiul pentru Olimp. Drumul prin padurea Comorova, calea ferata, Panoramicul, Belvederea. Confruntarea finala are loc la masa unde Boogie intreba, in filmul omonim, cum e gatita saramura cu crap. Camera fixa, masa de restaurant optzecist, chelner asemenea, cocktail-uri cu betisor multicolor, luna plina, marea.
Iacoban ataca, e moale, previzibil, just, dar hotarat. Pavlu tace. Apoi porneste ferm, scurt, dezlanuit. Incheie imprezibil. Totul se incheie imprevizibil. Da, aflam de ce el. Memoria revede cateva dintre informatiile cheie oferite de-a lungul filmului. De pilda, lacrimile ei la intrebarea amantului despre rolul sotului in viata ei. Lacrimi si tacere.
Faleza dinspre Neptun spre Olimp. Intre vila prezidentiala si casa scriitorilor. Casutele de protocol cu lampioane in curte. Nostalgia copilariei, a adolescentei. Pentru regizor, pentru multi dintre cei din sala.
Ce buna ar fi o pipa! Sicineva care sa aseze un banut in mana intinsa care, uite, a mai spus o poveste!
Charleston
Romania & Franta 2017
Regie & Scenariu: Andrei Cretulescu
Imagine: Barbu Balasoiu
Muzica originala: Massimiliano Nardulli
Actori: Serban Pavlu, Radu Iacoban,
Victor Rebengiuc, Ana Ciontea,
Dorian Boguta, Gavril Patru, Sergiu Costache
Adrian Titieni, Istvan Teglas,
Andreea Vasile, Letitia Vladescu
Gabriela Popescu, Gheorghe Ifrim, Lucian Ifrim,
Ana Ularu, Rodica Lazar, Emilian Oprea
