Text publicat in premiera de LiterNet
“The history boys. Povesti cu parfum de liceu” a avut premiera la Excelsior in martie 2015. Spre rusinea mea, l-am vazut abia saptamana trecuta. “Desteptarea primaverii” a avut premiera la Mic in ianuarie 2017. Spre norocul meu, l-am vazut din prima saptamana de existenta.
Vorbim de peste 6 ore de teatru montat si decorat (regia & scenografia) de Vlad Cristache, un domn de 30 de ani neimpliniti, si jucat de, printre altii, George Albert Costea, Alexandru Voicu, Gabriel Costin, Ionut Visan, Cezar Grumazescu (cei 5 actori care apar in ambele spectacole). Vorbim de peste 6 ore de text amplu, complicat, complex, cand jucaus, cand noir, cand ultra-realist, cand inchistat-metaforic, cand adus la zi, cand pastrand luciul timpului (a doua piesa e scrisa in 1891!). Vorbim de doua spectacole serioase, desi imbibate de umor, tulburatoare, desi ingaduind numeroase fragmente à la légère, abundent-emotionante, desi dand uneori senzatia ca prefera suprafata lucrurilor.
Aparent, e vorba de adolescenta, de ceea ce cliseul ar numi “primavara vietii”. Aparent, e vorba de vremea marilor descoperiri si maretelor planuri. Aparent, e vorba de debutul in iubire si de BAC-ul in prietenie. Aparent, e vorba de izbirea generatiilor (mai ales in “Desteptarea”), de ciocnirea mentalitatilor (mai ales in “History”). Aparent, e vorba de inabusirea altfel-ului (fie el homo, retro, aiurit, poetic, haotic, neincadrabil) de dragul imediatului la moda.
“History boys” curge impecabil. Fiecare scena are forta, trecerile se fac natural, logica intregului e fermecatoare, farmecul unora dintre tablouri, vorbite ori cantate, e incantator. Grupul elevilor functioneaza brici, atat in cheie comica, cat si in perspectiva melancolic-induiosatoare (Piaf oblige!). Fiecare personaj are propria-i personalitate bine conturata. E drept, cele ale George Albert Costea (nominalizarea UNITER 2016 pentru rol secundar), Alexandru Ion, Cezar Grumazescu si Gabriel Costin iau caimacul, dar ceilalti ii secondeaza mai mult decat onorabil. In rolul profesorului iubit si demodat, seniorul Mihai Dinvale e o mare revelatie.
“Desteptarea primaverii” mai are mult loc de crestere, de conturare a unui intreg coerent. De pilda, doua dintre secventele cele mai puternice, cea a masturbarii in cada si cea a episodului explicit homo-erotic, stau foarte bine in picioare de sine statator, dar n-au aproape nici o legatura cu restul spectacolului. Grupul elevilor si cel al profesorilor functioneaza brici atat in cheie comica, cat si ca instrument de radiografie sociala. Din pacate, prea putini din membrii lor devin personaje independente. Si asta e o scadere semnificativa atunci cand vorbim de povestea dintre Melchior si Wendla, care, dupa un inceput promitator, se dilueaza, virand neconvingator spre tragedie.
In rolul titular, Alexandru Voicu incepe in forta, domina prima parte a spectacolului, pentru a reveni cu adevarat in prim-plan abia in scena finala cand, alaturi de seniorul Gheorghe Visu (intr-o perioada minunata a carierei!), produce cel mai dur, neasteptat, important, tulburator moment al piesei. Momentul e amplu potentat de muzica live a alternativilor de la Firma, a caror prezenta non-stop pe un podium instalat deasupra scenei e un experiment dintre cele mai inspirate si destepte, ce mai are insa nevoie de rodaj pentru a face priza totala restul spectacolului. La ani buni de la Byron & Six Fingers in “Nevestele vesele din Windsor” al lui Toca la Metropolis, muzica si energia lui Daniel Rocca & co sunt insa un imens castig pentru teatrul romanesc.
In “History” si “Desteptarea” deopotriva, e loc de tabla, de creta, de scari, de personaje care se ivesc din inaltul decorului. E vreme de forfota ansamblului (de oameni, de scaune, de vaga sorginte purcaretiana), e vreme de singuratatea invidului (omul, oleaca afrimian, visand, incapabil sa se comunice deplin chiar si in cele mai intime apropieri umane).
In acest diptic al maturizarii de sine, regizorul si scenograful Vlad Cristache captiveaza si imbujoreaza. La Excelsior, intr-o dupa-amiaza de marti (25 de oameni in sala, 12 pe scena, cine programeaza spectacole la 4PM???), la Mic, intr-o seara de joi, pe una dintre gradenele amplasate in lateralele nevazute (in mod normal) ale scenei, m-am surprins in plin delict de entuziasm. M-am uitat la actori: le placea la nebunie ce faceau. M-am uitat la spectatori: habar n-aveau pe unde isi ratacisera telefoanele mobile, uitasera de mult de ele.
Aparent, cele doua spectacole sunt despre toate cele povestite mai sus. De fapt, ele sunt declaratia unui artist (pompos s-ar zice statement-ul) care ameninta sa devina un nume mare. Go, Vlad, Go!
Excelsior – Sala Mare
“The History Boys. Povesti cu parfum de liceu”
Text: Alan Bennett
Regie & Scenografie & Traducere: Vlad Cristache
Actori: George Albert Costea, Alexandru Ion, Mihai Dinvale
Gabriel Costin, Cezar Grumazescu, Alexandru Voicu
Ionut Visan, Dan Clucinschi, Radu Mateuca
Cristian Popa, Daniela Ionita-Marcu, Cristian Nicolaie
Mic
“Desteptarea primaverii”
Text: Franz Wedekind
Traducere: Victor Scoradet
Regie & Scenografie: Vlad Cristache
Muzica originala: Daniel Rocca (solist & lider Firma)
Actori: Alexandru Voicu, Gheorghe Visu, Rares Florin Stoica
George Albert Costea, Gabriel Costin, Aida Economu, Alina Petrica
Silvana Mihai, Alina Rotaru, Andreea Alexandrescu
Ionut Visan, Marian Olteanu, Silviu Debu, Razvan Krem Alexe
Mihaela Radescu, Petre Moraru, Avram Birau, Ion Lupu, Liliana Pana
Afis de Mihai Bancila
Afis de Adi Bulboaca