in Ecrane

Despre bine si rau in „Argo”, „Lincoln” si viata de toate zilele

Cu „Lincoln” si „Argo”, premiile cinematografice ale industriei anglo-saxone de dincolo si dincoace de Ocean premiaza, in 2013, doua productii emblematice pentru doua directii ale cinema-ului de larg consum care au adus gloria Hollywood-ului: filmul istorico-politic si cel de actiune. In ambele pelicule, rolul regizorilor, Steven Spielberg si, respectiv, Ben Affleck, se reduce la reproducerea (aproape) impecabila a retetelor brevetate in atatea decenii si atatea sute de filme despre mari figuri si momente ale istoriei antice, medievale, moderne si contemporane ale istoriei publice americane si extra-americane, despre necunoscute conflicte, profiluri, destine din istoria confidentiala a serviciilor secrete, afacerilor la limita legii, aventurilor in buza moralitatii americane si extra-americane.

Din punct de vedere cinematografic, cele doua filme nu aduc nimic nou. Regie onesta si discreta, camera corecta, fara excese si surprize, scenariu fluent. O singura insula de excelenta: montajul. In ambele cazuri, timpul trece pe negandite, mainile iau in stapanire bratele scaunului de cinematograf, dintii de sus lasa urme adanci pe buza de jos. Actoriceste vorbind, doua roluri secundare memorabile: Alan Arkin in rolul producatorului hedonist din „Argo” si Tommy Lee Jones in cel al republicanului  dotat cu inteligenta de a mixa in doze optime intrasigenta principiilor si oportunitatea compromisului din „Lincoln”.

In cel mai discutat rol al anului, Daniel Day-Lewis are alura lui Iures in Richard al III-lea, acel Richard legendar al lui Dabija de la Odeon, din anii ’90. Doar alura. Tot ce era spectaculos in jurul lui Iures si in personajul lui Shakespeare dispare la Lincoln-ul lui Day-Lewis. Personajul lui Spielberg, desi prezent in aproape fiecare cadru al filmului, ramane o enigma. Dupa doua ore si jumatate de film, din fizionomia lui pastram cel mult privirea ferita si obrajii din ce in ce mai scofalciti. Cate un zambet presarat ici-colo, cate un hohot de ras in prelungirea povestilor pe care le asaza intre el si lume. Povesti care il ajuta, uneori, sa se faca inteles, povesti care il ajuta, alteori, sa-si prelungeasca singuratatea.

Pentru ca singuratea ii uneste pe Lincoln si pe Tony Mendez-ul lui Ben Affleck. Singuratatea, capacitatea de a discerne binele de rau si curajul a de a-l infaptui pe primul. In plina epoca a relativismului moral, doua filme vorbesc despre bine si rau. Nu in vreo lume  alternativa intesata de hobbiti si vrajitori, nu in vreo parabola, eventual SF, intesata de pilde si precepte filozofice, ci in cele mai detestate si relativizate zone ale imediatului: politica si serviciile secrete.

In mana lui Hamlet, sta un craniu. In mainile lui Lincoln, sta binele si binele. La dreapta si la stanga. Binele si raul in politica. In 2013, acest concept, aruncat pe marele ecran, e posibil. sa scandalizeze infinit mai mult decat un viol filmat in cele mai adanci detalii, decat o crima atent pusa in scena si sange. Un om privindu-le lung, incercand sa le desparta de-a binelea, sa priveasca in interiorul binelui, sa-l aleaga pe cel mai mare, sa priveasca in interiorul raului, sa-l foloseasca pe cel de folos, sperand sa nu fie cel mai mare.

Pe baza de trafic de influenta si de aproape-sperjur, Lincoln a determinat unul dintre cele mai importante gesturi pozitive din istoria moderna a omenirii. Apoi singur si aplecat de spate, cu privirea ferita pentru totdeauna, a parasit scena pe culoarul fara de sfarsit al singuratatii. Mancat de indoieli, de regrete, de vinovatii. Invocand fericirea, macar o clipa din ea, ca pe un paradis niciodata de atins. Aceasta e istoria romantata a uneia dintre figurile luminoase ale istoriei, in varianta istoriei pe care o citim astazi. Maine, s-ar putea ca Lincoln sa arate altfel.

Am iesit din cinema nu gandindu-ma daca in ziua si pe meleagurile de azi si de aici sunt posibili astfel de politicieni ori de agenti secreti, chiar si in doar in inchipuirea romantica, ci, si asta mi se pare infinit mai interesant, daca eu, ca cetatean, as stii sa recunosc un astfel de presedinte sau de functionar public. Cu alte cuvinte, in epoca in care ni se pare ca in orice segment al autoritatii ideea de right and wrong e cumplit de desueta, noi mai stim sa alegem binele de rau?

„Argo”
US 2012
Regie: Ben Affleck
Scenariu: Chris Terrio, Tony Mendez, Joshuah Bearman
Actori: Ben Affleck, Alan Arkin, John Goodman

„Lincoln”
Us 2012
Regie: Steven Spielberg
Scenariu: Tony Kushner, Doris Kearns Goodwin
Actori: Daniel Day-Lewis, Tommy Lee Jones, David Strathairn, Joseph Gordon-Levitt, Michael Stuhlbarg, Sally Field

Write a Comment

Comment