“Mi-l amintesc într-un pulover bordeaux, privind fascinat la scenă, cu frumoasele-i mâini în aer, parcă ţâşnindu-i din fiecare deget un fir invizibil la capătul căruia era legat câte un actor.
Folosea aerul pe post de claviatură; trimitea vibraţii care aduceau actorul în forma şi la intensitatea pe care o voia.
Îi acorda pe toţi discret şi le umplea buzunarele cu praf magic.
Apoi se aşeza în spatele spectatorilor şi privea cum o sală întreagă inhalează magie.”
By
Ioana Moldovan
Jurnalist cultural
Sursa: Titani si muritori – Revista “22” – 01.11.2011