Articol publicat in premiera de LiterNet
Patru tineri intr-un oras scandinav. Cei doi baieti si una dintre fete someri, cealalta fata prestand un job pe care il detesta. E clar, va urma o piesa despre cat de nashpa e capitalismul, despre ce grea si nedreapta e viata pentru cei care nu au sansa unor parinti bogati, unor scoli inalte, etc. Wrrrrooong. Textul nu vireaza deloc in directia unde o intreaga pleiada de produse teatralo-cinematografice scandinave se simte atat de bine in deceniile de pe urma.
E drept, contextul social nu e din cale-afara de prielnic, locurile de munca nu prea se intrezaresc la orizont, dar asta nu il sileste pe dramaturgul Mattias Andersson sa inchine o oda bietului muritor mestecat de falcile nesatule ale sistemului atoate-stapanitor. Ba, din contra, “K+M+R+L” isi permite sa(-si) ironizeze, ici-colo, personajele ce par mai degraba prada unui dolce far niente fara de deadline decat unei angoase pe baza de lipsa de carte de munca si de perspective in acest sens. Andersson “musca” subtil si convingator si din etern-vehiculata-drept-salvatoare idee a cursurilor de calificare si re-calificare (delicioase auto-interogatiile personajelor Theodorei Sandu si al lui Ghighi Eftimie pe tema (in)utilitatii cursurilor de germana!), dar si din sistemul de protectie sociala dezvoltat de tarile din spatiul nordic, ce le asigura celor trei someri un venit suficient de stabil si consistent incat aproape ca le cultiva plezirismul pauper in care ajung sa se complaca.
Problema acestor oameni, pare sa spuna Andersson, e in alta parte. Miza adevarata a vietilor lor, dilemele care ii viziteaza, grijile care nu le dau pace au mai degraba de a face cu imposibilitatea apropierii inter-umane, cu mult prea-facilul acces la singuratate si mult prea-casantul acces la celalalt, cu mult prea-bine dezvoltata institutie a individului si mult prea-inapoiata institutie a cuplului, cu mult prea-cantatele hit-uri ale tineretii (mall & amor & alcool) si mult-prea putin interiorizatelor versuri ale acelorasi slagare.
In interpretarea studentilor de anul 3 ai UNATC (clasa prof. Doru Ana), toate nelinistile de mai sus sunt ilustrate in chip cat se poate de firesc. Cei patru actori interiorizeaza cu talent, empatie si istetime bagajul sentimental al personajelor si, gratie inspiratiei si neasteptatei maturitati jucause a regizoarei Irina Istratescu, livreaza publicului un spectacol alert, haios, consistent, excelent inchegat.
Prinsa la intersectia dintre propriile vise, propriile sentimente si conventiile noii societati care impun moda coolness-ului post-romantic, Theodora Sandu e imaginea fragilitatii si a gesturilor frante din prea putina incredere in sine. Impetuoasa si hranita de energia superficialitatii consumeriste, Teodora Daiana Pacurar stie sa reduca turatia in cateva momente-cheie, semnalizand ca in dosul mastii hiper-active se gaseste o personalitate prea putin diferita de cea a celuilalt personaj feminin. In chip de adolescent intarziat, confuz, derutat, dar ne-semnificativ deranjat de toate acestea, Ghighi Eftimie e personajul-emblema al zilelor noastre (post)-universitare, omul de gasit in toate amfiteatrele si spatiile ce se viseaza, fara a fi, departe de mainstream, individul-cel-nou, fara de griji, fara de bucurii. In chip de burlac intarziat, confuz, derutat, semnificativ deranjat de toate acestea, Laur Dragan jongleaza cu naturalete intre teama de viitor si foamea de prezent, un balans riscant pe care apropiata ipostaza de tata nu pare sa-l ameninte.
Beneficiara unui spatiu de joc ofertant (sala Octavian Cotescu de la Palatul Copiilor e o surpriza dintre cele mai placute!), Andreea Moisescu, ajutata de luminile lui Cristi Niculescu si de muzichiile lui Vlaicu Golcea, face din scenografie un soi de al cincilea personaj, pontos, dinamic, ironic, de scos la bere si ascultat povestind ce au de spus culorile, formele, texturile, despre oamenii ce le insotesc si fiintele lor prea fragile.
UNATC
Palatul National al Copiilor – Sala Octavian Cotescu
“K+M+R+L”
Text: Mattias Andersson
Regie: Irina Istratescu (clasa lect. univ. Liudmila Szekely Anton)
Scenografie: Andreea Moisescu (clasa conf. univ. Adriana Raicu)
Lumini: Cristi Niculescu
Muzica: Vlaicu Golcea
Actori: Theodora Sandu, Teodora Daiana Pacurar, Ghighi Eftimie, Laur Dragan
(clasa prof. univ. Doru Ana)