Dø Hardt. Adica, Die Hard. In norvegiana. Asa zice google translate. Bruce Willis de la fiorduri e blond. Si nascut in ’75. Aksel Hennie. Deloc rau ca actor. In parul lui blond, Nikolaj Coster-Waldau planteaza, prin intermediari, un gel destept. Atat de destept, incat e capabil sa il localizeze oriunde pe urmasul lui Bruce. Desigur, Coster-Waldau e the bad guy. Ca actor, greu de spus cat de valoros. Ca barbat, probabil ca face binemeritate ravagii. Domle, da’ ii dau un scenaristii din “Headhunters” un rol atat de prost scris, ca si Pacino ar lua Zmeura de Aur pentru el.
Rar am vazut un personaj negativ mai prost scris. Cum se mai incrunta el la camera cand trebuie sa stim ca e rau, cum isi mai lasa el neuronii sa plece din cand in cand la plimbare (my favourites: momentul cand lasa cainele liber in padure sa-l fugareasca pe Bruce in legea lui & scena de pac-pac finala, naucitatoare prin intempestivul puseu de curiozitate care il cuprinsese pe un personaj altfel ghidat pana atunci doar de dorinta de a ucide cu orice pret), cum e el cand super-cool, cand mega-parrot, un asa ghiveci mai rar!
Ceva mai bine conturate sunt, culmea!, personajele pozitive. Adicatelea, Bruce si sotia (blondina cu picioare lungi, ca doar e film norvegian, ce naiba!). E drept, au si ele doza lor de roz. Spre pilda, momentul reconcilierii de cuplu si-ar avea un binemeritat loc in filmele romanesti de anii ’70-’80, cu morala ampla, bagata adanc in ochiul, mintea si pitpalacul spectatorului. Caci acolo, in acel climax emotional, ea ii spune lui “vai, draga, cum ai putut ca crezi ca pentru mine contau bijuteriile pe care mi le varai saptamanal in urechi? sau casa uriasa pe care acum imi spui ca nu ne-o permiteam? sau galeria de arta pe care cu atata gentilete m-ai sustinut sa o deschid? vai, costele, tu, cum poti sa crezi una ca asta despre mine?”. Desigur, binili invinji, consumerismul, materialismul, capitalismul sunt aratate cu degetul cel mare, publicul a inteles, toata lumea e fericita.
Exista, totusi, si lucruri faine in Die Hard-ul norvegian. Tabloul politiei locale e delicios, in toate nuantele si poantele sale, iar zona de pac-pac emana, uneori, un soi de guy ritchie-ismul ei simpatic. Dar cam atat. De ajuns pentru un film tv de seara oarecare, groaznic de putin pentru un 7.5 pentru imdb. Eh, ce sa-i faci? Nobody’s perfect, ca sa zicem asa :).
Headhunters / Hodejegerne
Norvegia & Germania 2011
Regie: Morten Tyldum
Scenariu: Lars Gudmestad, Jo Nesbø, Ulf Ryberg
Actori: Aksel Hennie, Synnøve Macody Lund, Nikolaj Coster-Waldau