Dosarul Valiza a fost unul dintre cele mai intens mediatizate cazuri de corupţie nu doar din fotbal, ci din România ultimilor ani. A început furtunos şi s-a încheiat cu peste cinci ore de deliberări. Cinci ore în care acuzaţii au fost victimizaţi în fel şi chip, de către binevoitori, pe televiziuni. Dacă deliberările mai durau cinci minute în plus, riscam să devenim în bloc experţi în drept penal. Să descoperim nuanţe noi, avocăţeşti, ale cazului. Să aprofundăm indulgenţi argumente trase de urechi din valiza cu scamatorii.
Dreptatea nu se împarte după emoţii. Din fericire. Înainte de a da curs trăirilor stîrnite de situaţia finanţatorului Stelei, să ne gîndim de două ori. Cît de uşor ne lăsăm convinşi să arătăm compasiune pentru infractori, nu e ciudat? De parcă s-au epuizat brusc cauzele umanitare de pe faţa pămîntului! Nu e ciudat că nu ne îngrijorează mai mult infracţiunile şi consecinţele lor?
Să ne păstrăm compasiunea. S-o păstrăm, de pildă, pentru copiii care cred că fotbalul e un joc.
By
Maria Andries
in
“Mita, nu premiere” – Gazeta Sporturilor – 04.06.2013