Ducu Darie prezinta Festivalul Enescu. Adrian Enescu

Articol publicat in premiera de LiterNet

Un barbat aruncat in valtoarea lumii. Un detectiv particular trimis in cautarea unui urmas al lui Bach. De cine?

Calator prin cutele sumbre ale marilor orase. Mereu in umbra lui, un inger.

La margine de Ponte Vecchio, barbatul zareste femeia, femeia recunoaste barbatul. Ingerul incearca sa le impiedice intalnirea. Pe cine incearca sa protejeze?

Pe el? Hyperion pentru care orice Catalina ar insemna popasul nedorit de Tatal suprem?

Pe ea? Incarnare a duhului genial (sa-i spunem Bach), pe care ingerul (zana?) incearca sa o crute de ce va urma, de cumplitul balans intre bine si rau, destinul neclintit al fiecarui om exceptional ce a trait, traieste ori va trai vreodata, pe scena (la Bulandra) ori pe strada (la oricati kilometri distanta de Gradina Icoanei).

Zadarnica straduinta: cei doi se iubesc pana la ultima bruma de sudoare, posedati de patima marii intalniri. Apoi el dispare, prada fricii celei mari: fericirea! Deznadajduita, ea cade. Prada zeului negru al adancurilor, ce intr-o clipita ii preschimba straiele din albul de Luceafar in negrul de Mefisto.

In ast timp, ingerul (muza?) insufleteste instrumentele. Muzica insoteste toate cate au fost si vor fi, atat in Cer, cat si pe / mult sub Pamant. Daca Muzica mai e, speranta mai e!

Si din speranta, renaste o lume. Femeia e salvata, barbatul o regaseste, binele doboara raul, sub atenta supraveghere a ingerului (arbitru?). Povestea merge mai departe, urmand neclintitul ciclu al luminii ce urmeaza intunericului, al urcusului ce urmeaza caderii. “caci toti se nasc spre a muri si mor spre a se naste”.

Aceasta a fost o seara din Festivalul Enescu. Adrian Enescu. Omul care, pornind de la piese de Bach si de la teme folclorice, a creat exploziv-bantuitoarea muzica ce, la randu-i, a nascut unul dintre cele mai speciale spectacole inventate in spatiul artistic romanesc in anii de pe urma: “The Bach Files”.

De-a dreapta scenei, oameni & instrumente: Zoli TOTH Quartet (xilofoane, vioara, violoncel, percutie, seductie, maretie). De-a stanga scenei, papusi & instrumente: Adela Bonat & co (gratie stranie, iz de automaton si de “Hugo”). In adancurile scenei, animatie video: Octavian Neculai & co (acum 10 ani, visam la asa bijuterie pornind de la “Sin CIty“!). In miezul lucrurilor, actorii-dansatori, dansatorii-actori: perechea primordiala (Raffaela Lei & Alin State, imperiali, cu osebire in senzationala scena a patului de dragoste!), ingerul (Antoaneta Cojocaru, gratioasa), liderul echipei adverse (Adrian Ciobanu, expresiv) si corul antic / (z)gura lumii (rol colectiv amintind de lumpen-grupul din “Omul cel bun din Seciuan”).

Simfoniile clasicului festival Enescu contin patru parti consecutive. Simfonia de la Bulandra propune patru parti concomitente: muzica, marionete, video, dans. Enescu – Bonat – Neculai – Rusu. Ar fi nevoie de patru vizionari. Cate una pentru fiecareparte.

Dar suntem la Bulandra si exigentele sunt la superlativ. Dintr-o singura vizita se cuvine cuprins intregul. Pana la urma, o singura viziune a nascut totul.  “Conversatie dupa inmormantare” a fost bijuteria oferita cadou publicului dupa anii cenusii. “The Bach Files” e semnul re-consacrarii. Aceasta a fost o seara din Festivalul Enescu. Adrian Enescu. Powered by Darie. Ducu Darie!

Bulandra
“The Bach Files”
Poveste & Regie: Alexandru Darie
Coregrafie: Arcadie Rusu
Muzica – creatie: Adrian Enescu pe teme de Bach
Muzica – interpretare: Zoli TOTH Quartet
Scenografie & Animatie: Octavian Neculai,
Ana Maria Crisan, Ioana Turcanu,
Ana Florea, Radu Pop,Vladimir Iuganu
Marionete – modelare: Adela Bonat
Marionete – manuire: Elena Dumitrescu, Elene Musa,
Cristina Ţane, Marius Bugi
Actori-dansatori: Raffaela Lei, Alin State
Antoaneta Cojocaru, Adrian Ciobanu