Text publicat in premiera de LiterNet
When Delavrancea meets Shakespeare. Cand Moldova are, asa, un aer danez. Ar urma paralela Stefanita Voda – Hamlet, nu? Aici, corespondentul just, fratele de sange (si cat sange!) e mai degraba Macbeth.
Cam asta a facut Alexandru Dabija din “Viforul”! La TNB. Chiar in anul centenarului. Ce, cum? Delavrancea la TNB in anul secolului de stat-national? Trebuie pentru ca este, ma-ntelegi, grandios, ultra-festiva, hiper-omagiant, asa cum binemerita tarisorul! Eh, asta e, ca nu e!
E mic (la Atelier, nu la Mare),
Zglobiu (daca pe ecranele atarnand pe la metrou vedeti trei cetateni care va privesc fix, cel mai probabil e vorba de Marius Manole, Marius Rizea si Alexandru Voicu intr-o bucata din video-ul spectacolului, selectata ca promo),
Energic (Manole trebuie ca face kilometri buni in ora 50 cat e, aproape non-stop, pe scena),
Haios (se rade in rafale dese si apasate pe baza de umor de origine controlata),
Destept-Ireverentios (stiti bijuteriile lui Dabija pornind de la povestile clasice nationale? “Absolut!”, “N-ai tu treaba!”, “Sanziana si Pepelea”, celelalte? “Viforul” e din stirpea lor)
E tot ce nu v-ati astepta la ceas-pompos-aniversar de la TNB! Pentru ca nu este despre imagini fals-glorificatoare, despre istoria cu i mare si eroi legendari, despre cai-verzi-pe-peretii-gonflarii-sinelui-nostru-mustind-de-frustrari-si-minciuni-atent-auto-administrate, ci e despre noi, noi cei ne-falsificati, ne-machiati, ne-mintiti.
Este despre noi, cei degraba varsatorii de capete plecate, de frica si lasitate in fata autoritatii, de cascat gura inspre un trecut stupid-impopotanat si intins mana intr-un prezent mereu abandonat, despre bigotismele noastre fara de credinta si superstitiile noastre fara de sfarsit.
Este despre ei, cei ajunsi in pozitii inalte, inconjurati de profile slugarnice, de sfatuitori navigand intre lasitate si dobitocenie, despre ei, liderii, domnitorii, presedintii, primarii, conducatorii de orice fel, ajunsi aleator in pozitii esentiale, insingurati atroce, livrati propriului ego care creste-creste-creste, calca totul in picioare, rivali, supusi, orice, oricum, oricat, beneficiind din plin de deloc nesemnificativa noastra contributie.
Dabija asaza totul in scena cu o inspiratie de zile ample, pe care n-a mai avut-o de ani de zile. Manole onoreaza entuziasmul dabijian cu un joc pe masura, trupa Nationalului isi depaseste mult conditia, reusind, in termeni tenisistici, sa isi semnificativ ridice nivelul jocului (chapeau, cu osebire, Alexandra Salceanu, Marius Rizea, Dragos Ionescu, Eduard Adam si, desigur, “stranierul” Alex Voicu), spectacolul curge convingator, molipsitor si, desi mai are inca nevoie de cateva reprezentatii pentru a prinde ritmul perfect, e de asteptat ca va fi unul din titlurile mari ale anului.
Un lucru e sigur: “Viforul” onoreaza, prin onestitate, talent, munca si umor, aniversarea trecerii a 100 de ani de la momentul cand am capatat dreptul de a construi impreuna si altceva decat o minciuna urat ambalata intr-o mitologie de care nu mai are nimeni nevoie cu adevarat.
TNB – Sala Atelier
“Viforul”
Text: Barbu Stefanescu Delavrancea,
Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, “Fiziologul” (carte populara)
Dramaturg: Masa Dinescu
Regie & Scenografie & Video: Alexandru Dabija
Coregrafie: Florin Fieroiu
Actori: Marius Manole, Marius Rizea, Alex Voicu,
Alexandra Salceanu, Afrodita Androne,
Dragos Ionescu, Dorin Andone, Emilian Marnea,
Eduard Adam, Ionut Toader, Mihai Calota,
Mihai Muntenita, George Pistereanu, Rodica Ionescu
