“Sa punem o stampila pe Nicusor Dan nu ne-a costat nimic. Am dat cateva de minute din timpul nostru liber si am plecat convinsi ca am facut ceva plin de sens. Dar asta s-a intamplat pentru ca traim inca intr-un infantilism al democratiei, in care cautam cu seriozitate creaturi de basm precum liderul politic fara partid, curat dar mai viclean decat primarii penali, cu principii temeinice dar capabil in acelasi timp sa guverneze. Asa ceva nu exista, iar cei curati si albi nu vor ajunge niciodata intr-o functie din care sa ne poata influenta prezentul si viitorul.
Si, desi stim ca orice om e sortit sa ne dezamageasca (fie ca se numeste Nicusor Dan, Raed Arafat sau Mihai Razvan Ungureanu), noi continuam sezonier vanatoarea de printisori imaculati. Iar atunci cand ni se pare ca am dat peste unul, ii dam imediat un like si, daca el vrea, si o stampila.
In realitate, asta inseamna atat de putin. Ca sa obtinem tara pe care ne-o dorim, tara in care sinapsele majoritatii nu sunt modelate pe placul primarilor penali, e nevoie de altceva. Doar o stampila aplicata pe o foaie subtire de vot nu e indeajuns. E nevoie sa punem osul. Toti cei 10%, nu doar cativa. Si stim prea bine, toti cei 10%, cat de multa munca si rabdare e necesara pana sa construiesti ceea ce iti doresti.”
By
Vlad Mixich
in
“Autoportret cu primari penali, nicusori dani si mama” – HotNews – 120.06.2012