Text publicat in premiera de LiterNet
Tartuffe-ul de la Braila al lui Alexandru Mazgareanu incepe bine si se termina si mai bine. O scena de club, cu licori, pipaieli si prafuri la zi, ne introduce intr-o lume imbibata de carnalitati imorale. O doamna respectabila ce ingenuncheaza in fata farsorului pozand in sfintenia intruchipata lasa ne ingaduie o ultima privire asupra unei lumi ce prefera minciuna pioasa adevarului lumesc.
Intre aceste doua coperte, pe cat de reusite, pe atat de surprinzatoare (cu un plus pentru finalul anti-Molière-sc), spectacolul brailean nu are, din pacate, prea multe borne luminoase. In ciuda debutului provocator si incitant, Alexandru Mazgareanu prefera o montare mai degraba clasic-cuminte, fara erori, dar si fara riscuri.
Singura aparitia lui Emilian Oprea reuseste sa scoata din amortire publicul ce cocheteaza serios cu Mos Ene in primele doua acte. Acte in care, cu rare exceptii, textul in versuri, excelent tradus de Doru Mares, este livrat cu buna intonatie si minima gesticulatie, intr-o mizanscena demna mai degraba de un spectacol de teatru radiofonic.
Spectaculosul decor gandit de Andrada Chiriac e prea putin pus in valoare, sensul plasarii actiunii in mijlocul unei uriase crame e prea putin dezvaluit, eforturile racordarii venerabilului libret la sensibilitatile si zonele de interes ale spectatorului contemporan sunt prea rare si, adesea, neconvingatoare.
Intrarea in scena a lui Tartuffe ridica brusc nivelul intamplarii. Pofta de joc si forma excelenta ale lui Emilian Oprea, confirmate si de excelentul rol din “Mult zgomot pentru nimic” al lui Andrei Serban de la Comedie, scot sala din amortire. Se rade sanatos in cateva reprize, binele si raul capata brusc inaltime & adancime, pagina de carte invechita dobandeste contur, sange, carne.
Actorul de 40 ani pe care cei mai multi il vedeau, pana nu de mult, ca fiind exclusiv un star de cinema, emana incredere in fortele proprii si bucuria de a se juca cu multiplele fatete ale personajului. Oprea e, pe rand, smerit, machiavelic, indiferent, pasional, dezlantuit, inlantuit, umil, dominator. Ritmul schimbarii mastilor e aiuritor si molipseste intreaga distributie, din care iese in evidenta Corina Bors.
Finalul pune pe ganduri, nelinisteste si induce regrete. Cu o privire la fel de proaspata asupra restului textului, Alexandru Mazgareanu ar fi putut realiza un spectacol cu totul remarcabil.
Teatrul Maria Filotti Braila
“Tartuffe”
Text: Molière
Traducere: Doru Mares
Regie: Alexandru Mazgareanu
Scenografie: Andrada Chiriac
Costume: Alexandra Mazgareanu
Muzica: Alexandru Dan Suciu
Actori: Emilian Oprea,
Corina Bors, Liviu Pintileasa, Andreea Vasile,
Valentin Terente, Adrian Stefan, Narcisa Novac,
Vlad Galer, Emilia Mocanu
