Fata babei (e) si fata niponului

Text publicat in premiera de LiterNet

A fost, mai intai, in 2014, “Mălăieş în călcăieş (Tristory I)”, adaptare dupa “Capra cu trei iezi”. Este, din ianuarie 2016, #‎daughtersauHadikaTsuki (Tristory II), prelucrare a binomului romano-japonez “Fata babei si fata mosneagului” &  “Fata cu potirul pe cap”. Ambele, productii Frilensăr, companie ieseana de teatru independent infiintata in 2013, preluate in repertoriul Teatrului Luni de la Green Hours. In curand, va veni pe lume un nou titlu si trilogia va fi gata. Momentan, pontosii ieseni vorbesc de Bistory.

Creanga, deci. Basm japonez, asadar. Alungarea nedreapta de acasa. Plecarea in lume. Calatoria initiatica. Drumul presarat cu incercari. Pericole, bucurii, oameni buni, oameni rai. Iubire, dezamagire, capcana, evadare, spectaculosul aventurii, banalitatea cotidianului. Maturizarea. Se vede treaba ca, mioritic ori nipon, aici si la mii de kilometri aiurea (stiati ca intre Iasi si Tokio sunt fix 8594.22 kilometri?), folclorul se trage din radacini asemenea.

Acuma, desigur, noi putem sa ne facem ca nu vedem asta, putem sa cultivam xenofobia in variate, multiple si din ce in ce mai demente feluri. In acelasi timp, putem privi spre bijuteriile culturii traditionale (care ne-a facut posibili) prin grila pasunist-mistificatoare a marioaro-murarismului sau prin cea isteric-nationalista a dan-puricismului. Desigur, omologi de-ai “prea-blajinilor” din fraza anterioara sunt de gasit si in Japonia, dupa cum e suficient sa ne aruncam o privire fie si doar pe istoria secolului 20 ca sa intelegem ca umorile romano-maghiare, de pilda, sunt pepsi fata de “dragalaseniile” nipono-chineze.

Dar nu despre instaurarea pacii si armoniei intre popoare e #‎daughtersauHadikaTsuki (Tristory II). Si nici despre ce bine ar fi sa nu ne dusmanim, ci mai degraba unii pe altii sa ne iubim. Nimic lozincard sau moralizator in excelenta punere impreuna si adaptare pentru underground a celor doua motive traditionale prestata de cei 7 ieseni. Nimic adormitor, nimic prafuit. Totul viu, proaspat, destept, imbibat in umor, livrat in ritm galgaitor, cand cu, cand fara accent moldovenesc, cand rostit, cand cantat, cand alergat, cand sezut, cand stat calm in picioare, cand adus la zi, cand in dulshele stil di dimult.

Intr-o distributie care uimeste prin agilitate, coordonare, pofta si talent, tripleta feminina straluceste. Cu inteligenta, expresivitate corporala si promptitudine verbala, Loredana Cosovanu creeaza un rol principal memorabil, punand impreuna lumea fetei mosneagului cu cea a Hadikai Tsuki, un soi de unificare trans-continentala a bunatatii ce are nevoie de un stagiu in exil pentru a fi recunoscut acasa. Formidabila atat in chip de baba rea, cat si de nazi-avant-la-lettre, Alina Mindru starneste valuri de hohot. Infrumusetand fata babei si erotizand baba-cloanta, Daniela Tocari ofera convingatoare versiuni 2.0 ale celor doua personaje legendare din basmele noastre cele de pe toate continentele.

Alaturi de farmecul feminin, Ovidiu Cosovanu e un narator-folk ce reuseste sa creeze muzica si versuri haios-destepte ce nu aduc deloc a Ada Milea (ceea ce, avand in vedere super-valoarea Adei si ultra-prezenta ei in teatrul momentului, e o mare performanta), in timp ce Victor Bitiusca si Tiberiu Enache sunt, printre altele, doi adorabili Dorei-de-peste-mari-si-tari.

E asa de mare bucurie in teatrul pe care il fac (prelucrare si adaptare text, regie, scenografie, muzici, lumini) si il joaca oamenii astia ca te intrebi de unde vin, ai cui sunt, cum de nu cad prada resemnatei jelanii inconjuratoare conform careia lumea e construita stramb, statul si institutiile lui culturale sunt integral cretine, cele particulare au ca unic zeu profitul financiar, publicul e totalmente tembel si nimic fain nu e de facut ori sperat. Intr-o atmosfera amenintata serios de depresie si/sau renuntare, Frilensar e gura de aer proaspat ce ne oxigeneaza plamanii pentru care nu nicotina proaspat-interzisa e principalul inamic.

Frilensăr & Teatrul Luni de la Green Hours
#‎daughtersauHadikaTsuki (Tristory II)
Adaptare dupa
“Fata babei si fata mosneagului” de Ion Creanga
si “Fata cu potirul pe cap” (basm japonez)
Adaptare & Regie & Scenografie: Daniel Chirila
Muzici: Ovidiu Cosovanu
Lumini & Actorie: Loredana Cosovanu, Alina Mindru, Daniela Tocari
Ovidiu Cosovanu, Victor Bitiusca, Tiberiu Enache, Daniel Chirila