FNT 2012
26 oct – 4 nov 2012
Am incercat, aici si aici, sa produc dovezi despre scenografia si muzica unui spectacol pe care l-am asteptat cu foarte mare emotie. Mi-e teama ca, odata cele doua post-uri publicate, cele mai bune lucruri despre prima colaborare dintre Yuri Kordonsky si trupa sibiana au fost deja epuizate. Scenografia lui Dragos Buhagiar si coloana sonora aleasa de Vasile Sirli sunt singurele superlative ale noii dramatizari Kordonsky-ene.
Tango-ul Sławei Przybylska, obsedant si sfasietor, impinge nivelul de nostalgie al secventelor in cinci (doi ei si trei ele) la cote ametitoare, invaluind sala de spectacol intr-un duh negrait de frumos si trist. Aceste secvente in cinci sunt singurele cu adevarat reusite ale piesei. Din pacate, alaturi de ele, spectatorii mai au de indurat multiple secvente in doi (el, eroul principal, tanar si ea, iubita lui sau ea, mama lui) si secvente in unu (el, eroul principal, la maturitate). Si acestea sunt, in marea lor majoritate, monotone, plicticoase, lipsite de fior.
E drept, cateva dintre monoloagele eroului matur (Marian Ralea) sunt bine jucate si pe alocuri emotionante. Dar doar cateva si doar pe alocuri. In rest, Ralea joaca prea mult in stilul pustiului matur, maturului pusti din superbul “Ingropati-ma pe dupa plinta”. Ce acolo i-a reusit cu asupra masura aici nu se prea potriveste.
In rolul eroului tanar si al iubitei lui, Alexandru Malaicu si Veronica Arizancu au de vorbit si facut multe, mult prea multe. Din pacate, aceste multe au prea putine semnificatii si sunt adormitor de repetitive. Si cand e vorba sa spui, si iar sa spui, sa repeti, si iar sa repeti, e nevoie de actori cu experienta, capabili sa adauge nuante proaspete fiecarui gest ori cuvant repetat. Nu e cazul celor doi pe care dramatizarea prea abundenta i-a incarcat cu roluri incarcate de prea multe si inutile sarcini.
Si daca eroarea majora a lui Kordonsky la capitolul adaptarea romanului lui Tadeusz Konwicki consta in lungimile excesive ale textului, Kordonsky-regizor are ca pacat capitol reaua-folosire a splendidului decor creat de Dragos Buhagiar. Raul acela serpuind printre copaci sprijiniti mai degraba de cer decat de pamant, raul acela rosiatic in care Ralea isi prabuseste chipul invins in ultima secventa a spectacolului ar fi putut deveni unul dintre imaginile iconice ale teatrului romanesc. In loc de asta, el ajunge sa deranjeze, sa enerveze, sa irite din prea multa folosire. Peste jumatate din spectacol se joaca in apa. Actorii sunt siliti sa presteze la greu in mediu acvatic, plonjoanele lor repetate in piscina serpuita golind de sens metafora lui Buhagiar.
Si totusi, dincolo de toate acestea, dincolo de frigul teribil pe care spectatorii inghesuiti pe scena Salii Mari (si inalte) a TNB a trebuit sa il infrunte vreme de peste 2 ore si jumatate (chiar, de ce a fost nevoie de asezarea spectatorilor pe gradena & pe scena?), ceea ce ramane cu adevarat e tango-ul Sławei Przybylska si frumusetea miraculoasa a scenelor in care doi baieti si trei fete isi traiau adolescenta intr-un mic oras polonez, in vara lui 1939, vizitati de angoasele varstei, ale provinciei si ale epocii, dar traind, fara s-o stie, clipe de insuportabila fericire. Acele scene, in care straluceste extraordinara Ofelia Popii, au puterea sa salveze totul. In vietile personajelor, in spectacol, in viata.
Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu
“Ultima zi a tineretii”
dramatizare dupa romanul lui Tadeusz Konwicki de Yuri Kordonsky
Traducere: Masa Dinescu
Regie : Yuri Kordonsky
Scenografie & Light Design: Dragos Buhagiar
Muzica: Vasile Sirli
Actori: Marian Ralea, Alexandru Malaicu, Veronica Arizancu,
Ofelia Popii, Serenela Muresan, Diana Fufezan