in Act

Fidelitate fata de ce?

Text aparut initial pe LiterNet
Undercloud 2014

Un asasin platit. De el ca s-o omoare pe ea? De ea ca sa-l omoare pe el? De ea ca s-o omoare pe ea? Mai conteaza? Un asasin platit de un cuplu ce altfel nu-si poate provoca sfarsitul. La 20 de ani fara 2 luni, mariajul Maggie (Adelaida Zamfira) – John (Florin Busuioc) e un bolnav incurabil. Tony (Gheorghe Ifrim) e doar chemat sa apese tragaciul si sa constate decesul. Cine e de vina?

John e dinamic, Maggie e pasiva. El munceste, ea asteapta. El are aventuri la tot pasul, ea a avut doar una, dupa ani de singuratate. El vrea sa traiasca fara ea, ea vrea ca el sa traiasca cu ea. El are obsesia tineretii imbibate in saracie, ea are povara banilor mosteniti, ce i-au taiat prea devreme elanul inspre orice. El ar fi vrut copii, ea n-a putut.

Si mai e si Tony. Profesonist in ale crimei. Un sentimental, de fapt. Mult prea impulsiv pentru meserie. Sangele rece pe care l-a avut, poate, candva, s-a incalzit periculos de mult si a urcat spre creier. Tony e agitat, instabil, nesigur. Mixeaza amenintarile cu amintirile, pistolul cu lacrimile. Personaj de Scorsese cu nevroze de Almodóvar.

„Fidelitate” se numeste textul. Fidelitate fata de ce? Fata de sotie, din partea sotului? Fata de energia tineretii, din partea sotiei? Fata de propria meserie, din partea asasinului? Conform DEX, fidelitate inseamna „statornicie in convingeri, in sentimente, in atitudine”. Curios, oamenii lipsesc din enumerare. DEX-ul pare a contrazice sensul general acceptat si folosit. Nu suntem fideli fata de cineva, ci fata de ceva. De un fel de a gandi, de un fel de a simti, de un fel de a trai. Cand unul din ele se schimba, vorbim de infidelitate. Fata de noi insine, in primul rand. Fata de celalalt, daca facem parte dintr-un cuplu.

Candva, demult, Maggie a renuntat sa traiasca in ritmul unui om cu pofta de viata. S-a blazat, retras, izolat. Si-a fost infidela siesi. Candva, demult, John a dinamitat drumul care-l ducea spre cea pe care o alesese ca sotie. A inlocuit emotia cu absenta. Si-a fost infidel siesi. Candva, demult, Tony a ucis visul de a iubi. Abia apoi a indreptat revolverul spre ceilalti oameni. Si-a fost infidel siesi. Aparent, oamenii se insala unii pe altii. E doar o aparenta. Infidelitatea e fata de cei care am fost candva.

Neconstientizata de cel care ii e subiect sau de partenerul acestuia, infidelitatea naste cele mai multe dintre dramele societatilor civilizate contemporane. Ca de pilda in cazul celor trei personaje din „Fidelitate” al lui Chazz Palminteri, la Teatrul Act, in regia lui Dragos Campan, piesa de la care porneste textul de fata.

Si totusi, infidelitatea nu e un sfarsitul. Ea are o scapare. Se numeste onestitate. Odata dezvaluit esafodajul de minciuni, viata isi reintra in drepturi si moartea se amana. Induiosatoare planuri de viitor iau locul trecutului otravit. Singur adevarului din nou ii datoram fidelitate. Vom sti apoi ce si cum sa alegem.

Teatrul Act
„Fidelitate”
de Chazz Palminteri
Regie: Dragoș Campan
Scenografie: Maria Dore
Actori: Adelaida Zamfira, Gheorghe Ifrim, Florin Busuioc

Write a Comment

Comment