Text publicat in premiera de LiterNet
Va fi vorba de “Paterson”, cea mai recenta fictiune a Jim Jarmusch, cu premiera la Cannes 2016 si in cinematografele romanesti pe 16 februarie 2018, adica fix 21 (!!!) de luni mai tarziu.
Incep prin a va invita sa cititi textele la chestiunea ale Ancai Muresan si Cristinei Zahariei. Sunt de aici, de la noi, de pe LiterNet, si sunt cel putin la fel de bune ca cele pe care le-am citit in presa straina in metroul care m-a purtat dupa vizionarea filmului. Excelent documentate, destepte, empatice, degraba generatoare de pofta de a vedea si a intelege noul Jarmusch. Orice demers critic pre sau post-vizionare e musai sa inceapa cu lectura celor doua cronici.
Ceea ce urmeaza e un scurt raport de stare. De stare de bine. Indusa de un film greu de citit. Dar atat de placut de privit!
Geneza corecta a numelui Paterson e de gasit in articolele indicate mai sus ca referinte bibliografice. De-a lungul proiectiei, prin mintea-mi, s-au plimbat versiuni latino-englezesti ale patronimului. Asa sa arate in zilele noastre fiul tatalui?
Un taciturn sofer de autobuz, traind o viata in care neprevazutul, neprogramatul, dezordonatul sunt excluse, repetand, zi dupa zi, acelasi nealterat ritual, desprins parca din “Groundhog day”, din “Modern times”, din zilele aseptice, fara de emotiuni, fara de privatiuni, ale omului post-modern fugind de stres, de iesirea din zona de confort, de sine.
Un sofer scriind poeme despre banalitatile cotidianului ultra-, mega-, giga-, googol-banal, traind (?) alaturi de o sotie auto-satisfacuta de propria-i agitatie generatoare de haos alb-negru si banuti de-o sambata seara in oras, sorbind aceeasi cantitate de bere, seara dupa seara, pe acelasi scaun, al aceluiasi bar, tinut de acelasi hangiu, barfind aceeasi nefericita poveste de dragoste.
Ce sa fie un astfel de personaj? Un idiot? Un geniu? Un zeu? Un om?
Jarmusch ne lasa, in mare, sa credem ce vrem, fara a ezita sa ne ia, din cand in cand, la misto, speculand foamea noastra de spectaculos, de senzational, de distractiune nemaivazuta si nemaipomenita. N-ai sa vezi, insa, asa ceva. Sau, ma rog, n-ai sa vezi ce te-astepti, poate, sa vezi. Asta in cazul in care nu te astepti cumva sa vezi un japonez inamorat de lirica americana, ingereste-asezat fix pe banca pe care Paterson isi plange pierdutele poeme.
Ce zicea Forrest, tot asezat pe o banca, de viata si de cutia de bomboane? Eh, Paterson gaseste un nou carnetel. In care sa scrie Noul. Noul volum de poeme, desigur :)!
“Paterson”
SUA & Franta & Germania 2016
Regie: Jim Jarmusch
Scenariu: Jim Jarmusch, William Carlos Williams (poeme), Ron Padgett (poeme)
Imagine: Frederick Elmes
Actori: Adam Driver,
Golshifteh Farahani, Barry Shabaka Henley
