in Aia a zilei

Frumusetea vietii

Gabriel Liiceanu: Dar apropo, domnule Ivanescu: cu cine ati inceput sa beti? Ca doar nu ati ajuns singur la asta.

Mircea Ivanescu: Nu. Cu Matei. El m-a invatat sa pun primele baze. M-a invatat sa beau coniac. Si mi-a iesit pe nas…

G.L.: Matei v-a fost deci mentor.

M.I.: Nu, Matei nu-mi putea fi mentor, ca era prea tanar. Cum sa spun… Nu era format. Adevaratul meu indrumator, adevaratul mentor a fost – dar asta printr-o intamplare fericita, ca eram unul in circuitul altuia – a fost Eugen Schileru, care locuia pe bulevardul Republicii, chiar langa bufetul <<Miorita>>.

G.L.: Ce noroc, intr-adevar.

M.I.: Da, locuia in asa-numitul bloc <<Prahova>>. Dar destinele noastre se impleteau si altfel. El obisnuia sa se duca, adica trebuia sa se duca, in anumite zile sa-si tina cursul. Deci trebuia sa vina spre vest si trecea pe la mine pe-acasa si-mi batea in geam. Batea foarte viguros. Plecam impreuna si-mi spunea: <<Hai! Repede, ca intarzierm.>> Si treceam repede pe langa Biserica Armeneasca, angajam Piata Rosetti si ne opream la <<Pestera>>, adica la <<Singapore>>, ca ala reprezenta prima halta spre vest.

G.L.: Asta cam pe la ce ora se intampla?

M.I.: E, asta chiar era o chestie matinala. La 8. La 8 dimineata eram acolo, cu vodca in fata, si Schileru spunea: <<Uite ce inseamna frumusetea vietii! E soare afara, noi stam aici la masa linistiti, statuia, ala sta pe jiltul lui acolo, in Piata, si pana luam autobuzul spre Casa Scanteii mai avem <<Zori de zi>>, <<Bufetul Circului>>, <<Bufetul Universitatii>>, bufetul nu stiu ce>>.

G.L.: Dar nu va temeati ca miroseati a vodca cand ajungeati acolo?

M.I.: Dar toata lumea mirosea…”

in
Mastile lui M.I. – Gabriel Liiceanu in dialog cu Mircea Ivanescu” – Humanitas – 2012

Write a Comment

Comment