Gala UNITER 2013 – Iasi – 13 mai 2013
Articol aparut initial pe LiterNet
Priviți numele laureaților principalelor secțiuni competitive din cadrul Galei Premiilor UNITER 2013: Silvia Török (debut), Helmut Stürmer (scenografie), András Hatházi (actor în rol secundar), Enikő Györgyjakab (actriță în rol secundar), George Costin (actor în rol principal), Imola Kézdi (actriță în rol principal), Alexandru Dabija (regie), Constantin Chiriac (director al teatrului care a produs cel mai bun spectacol).
Priviți numele teatrelor din palmaresul Galei: Teatrul German de Stat Timișoara, Teatrul Maghiar de Stat Cluj, Teatrul Național Bucureşti, Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu” Bucureşti, Teatrul Național “Radu Stanca” Sibiu.
Cinci teatre, patru orașe, trei limbi. Opt personalități, trei naționalități. O diversitate neobișnuită pentru o țară al cărei spațiu public a fost invadat prea adesea în ultima vreme de discursuri înțesate de reflexe stupid-naționaliste, nătâng anti-europene, îngrijorător izolaționiste. Un sentiment reconfortant pentru privitorul unui eveniment în care valoarea transcede prejudecata etnică ori geografică. Nu e deloc o premieră pentru Gala UNITER (oare cât din formidabilul succes bucureștean al Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de pildă, se datorează anualei festivități a breslei?), dar e parcă o așezare în palmares mai pregnantă ca niciodată a acestei bogății extraordinare pe care o reprezintă melanjul cultural, lingvistic și național de găsit în spațiul României.
Și pentru ca hartă UNITER coincidă până la aproape identificare cu harta țării-gazdă, a 21-a ediție a Galei s-a întâmplat în proaspăt renovată sală a Teatrului Național “Vasile Alecsandri” din Iași, iar momentul de maximă emoție a fost prilejuit de decernarea premiului pentru întreaga activitate lui Leni Pințea-Homeag, fosta vedetă a Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova. O snoavă povestită în discursul de laudatio de către fostul director craiovean, Emil Boroghină, spune că prestația laureatei dintr-o reprezentație a legendarului spectacol “Phaedra”, montat de Silviu Purcărete, a determinat un june spectator să renunțe la facultatea tehnică pe care o urma și să opteze pentru regie de teatru. Tânărul se numea Radu Afrim.
Mutarea locului de desfășurare din București în Iași a avut darul să anime Gala și să-i redea o parte din strălucirea și fastul inițiale. Era de altfel ciudat că o întâmplare culturală cu o asemenea cuprindere geografică să se desfășoare, cu excepția numită Sibiu 2007, în București. În lipsa multora din personalitățile momentului, pe care activitatea curentă sau distanța i-au ținut departe de urbea ieșeană, organizatorii au mizat pe personalitățile locului. Născută la Iași, Anamaria Marinca a decernat premiul pentru cea mai bună scenografie. Emblemă artistică a orașului, poetul Emil Brumaru a primit premiul președintelui UNITER, Ion Caramitru, și a ironizat, din mijlocul unei mulțimi de june admiratoare, absența unui premiu similar din partea Uniunii Scriitorilor. Directorul Operei Naționale Române din Iași, Beatrice Rancea, omul de al cărei mandat se leagă neașteptatul și atât-lăudatul descălecat al lui Andrei Șerban pe scena lirică moldoveană (“Troinele” și “Indiile Galante”) a oferit premiul pentru cea mai bună regie, categorie la care marele absent a fost chiar Șerban, ignorat în mod ciudat de juriul de selecție pentru Hedda Gabler, spectacolul clujen care a bifat trei dintre cele patru premii de interpretare.
Tot la capitolul ciudățenii se poate înscrie și victoria supremă a “Călătoriilor lui Gulliver”, remarcabila, originala și vizual-spectaculosa piesă a lui Purcărete culegând, totuși, mai puține laude în rândul criticilor și al publicului decât “Năpasta” afrimiana de la TNB, “Hedda Gabler” de la Cluj (ambele ne-nominalizate la cel mai bun spectacol) sau chiar “D’ale noastre” a lui Gigi Caciuleanu tot de la TNB.
Ieșită din conul de umbră în care o învăluiseră precedentele ediții, Gala UNITER are însă în continuare nevoie să parcurgă multipli pași înspre modernizare. În special la capitolele prospețime, atractivitate și relevanță.
Păstrarea caracterului itinerant prin organizarea unor proxime ediții în orașe precum Cluj, Timișoara, Craiova ori Sibiu e de dorit. O mai mare aplecare către actualitatea teatrală, prin diversificarea portofoliului de premii competitive, se impune. La Gala UNITER, se acordă, totuși, doar 8 premii pentru stagiunea abia încheiată, în timp ce întâmplarea-soră din industria cinematografică, Gala Premiilor Gopo, oferă fix de două ori mai multe distincții de acest fel. În fine, dincolo de deschiderea la nivel mulți-național, UNITER e datoare de o cuprindere de similară magnitudine la nivelul teatrului off / underground / alternativ / neconvențional. Dacă, de-a lungul unui an, juriul oficial al Galei nu poate vedea toate spectacolele de acest fel, atunci se poate imagina un alt sistem de jurizare pentru genul acesta de manifestări din ce în ce mai numeroase și valoroase.
În lipsa acestor măsuri și a altora similare, Gala UNITER va ajunge, în ciuda excepției luminoase de la Iași, să spună din ce în ce mai puțin unui număr din ce în ce mai mic de oameni.